Surprinzător e doar că domnul Lupu avea nevastă și doi copii
băiat și fată, cum se cuvenea, și dintre toți tocmai pe el
să îl prindem în uscătorie cum și-o lua de mama focului la labă
purta o coafură care îi rămăsese moștenire
de la Johnny Hallyday și o făcea cu furie
parcă spre a se răzbuna pe lume, ca un rocker
și măcar dacă eram singuri, noi, copiii
dar mai era cu noi și Niculae, șeful scării de bloc
pe care bunul Dumnezeu îl lăsase pitic
nu chiar pe acela de circ, totuși pitic
ce face acolo Lupu, ce face, nu văz, nu vedea bine
de găliganii din față, care au știut ce să-i răspundă exact
face rușine mare, aoleu, nea Lupule, tocmai matale
să faci așa ceva, mi-e mie rușine de rușinea matale
rușinea domnului Lupu era umflată și roșie
și s-a dezumflat ca un manechin plin cu aer
cum văzusem mai demult în orașul București
și era și roșu în obraji Lupu și așa s-a dus dracului
și inocența, și Lupu era chel și urât și gras
dar avea nevastă și ea trebuia să îl iubească
nu să umble el să facă așa prin uscătorie
și mai avea și un câine boxer, pe nume Seneca
căci mai era Lupu și profesor de filosofie
singurul profesor de la noi din bloc în afara de mama
și de tata, există trucuri bărbătești care te scapă de necaz
dar poți să nimerești într-un necaz mai mare, cum calci
uneori pe stradă într-un căcat, cel mai ciudat lucru la Lupu
era altul și anume că strângea toți căcații câinelui Seneca
nu văzuserăm vreodată pe cineva să facă așa ceva
nu înțelegeam de ce, dar uite că oamenii au mai multe fețe
și uneori lasă pe afară și lucruri despre care e mai bine
să nici nu știm, și nu știu de la cine a aflat Pară dar a aflat
Lupu face laba, Lupu face laba, mă, băieți, mai rău e dacă
nici atâta lucru nu mai poți să faci, până atunci ești viu
și ne-am dus și noi și am luat Neckermanurile bine ascunse
de părinții noștri în sertarele cele mai intime și acolo la pozele
cu femei în bikini și sutiene, chiar acolo ne-am început viața &
calvarul și l-am înțeles pe domnul Lupu și niciodată
n-am socotit că a greșit cu altceva decât cu aceea că
nu se învrednicise să încuie ușa uscătoriei la care doar el
și Niculae aveau cheie și nici măcar n-am clipit ani mai târziu
când l-am prins și pe Niculae făcând, nu de mama focului
ci mai melancolic, mai trist, ca un om văduv
dar deja știam și noi prea bine ce și cum
și am închis ușa, cu grijă să nici nu bage
să nici nu bage de seamă că și secretul său s-a aflat
și ce secret e acela pe care îl cunoaștem toți
toți avem blocul nostru și uscătoria noastră
și chiar nu e niciun secret, nicio rușine