Iar aici era stâlpul de care m-am sprijinit
în vara aceea când am sărutat-o prelung
pe Pantelimon Octavian, patruzeci de minute
de parcă eu urma să plec la război
de parcă dansam un blues care curgea, curgea
sângele meu tânăr și sângele ei tânăr
cincizeci de ani am fi putut să adunăm
amintiri comune, dar viața nu ține doar o vară
sunt multe săruturi prelungi pe pământ
și mai multe iubiri sunt, toți oamenii
aceștia îmi sunt necunoscuți
câteodată mi se pare că văd pe cineva de demult
mi se pare, nu poate fi el acela
nu poate fi ea aceea, doar dacă
aici timpul s-a oprit pe loc
și piticul din Twin Peaks încă dansează
doar pentru noi, iubito, cine e bărbatul acesta
cu pălărie și mers obosit care se sprijină de un stâlp
deasupra lui a răsărit luna, de pe cer au coborât norii
toți câinii au acum stăpân, a venit progresul la noi în oraș
atenție, nostalgia poate să provoace dependență
atenție, nostalgia poate să provoace orbirea
nu se recomandă mai ales în procesele electorale
frumosule, vino la mama, să-ți facă magie neagră
că ai geană de urât pe tine, frumosule
baba aceasta a fost întotdeauna aici
și mereu oarbă, și ea mereu a știut