ar fi fost mai bine să știu

dacă aș fi știut să te iubesc n-ar mai fi fost nevoie să scriu

toate cuvintele astea pe care oricum n-o să le crezi niciodată

ar fi stat printre castraveți gogonele și chiloți cu dantelă

cuvinte murate în sertare

nopți liniștite și dimineți fără trebuie fără de ce fără normal

doar sunetul apei în cadă și așteptarea nebună după apa caldă

într-un apartament circular din anii pandemiei

cei mai proști și cei mai frumoși ani pe care n-am să-i mai văd niciodată

ca pe fulgii de zăpadă te-am iubit

boscorodind oamenii care boscorodeau iarna

și-am mers mai departe ca un copil ce trage de sanie pe asfalt

după ce s-a topit zăpada

și până la urmă nu ne-am dat cu sania

și nu ne-am sărutat pe munte

n-am făcut oameni de zăpadă n-am făcut dragoste

ne-am futut dar n-am zburat împreună

doar m-ai rugat să rămân puțin cu tristețea ta

și nu te-ai mai întors niciodată