Camusiană

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp
Share on email
Email

Lumina aceea albă îți ocupă

Interioarele sufletului, golindu-le,

Iar nimicul rânjește din unghere,

Strigă prin respirația ceasului,

Tăcerea cărților din bibliotecă,

Murmurul răcoros al copacilor,

Lătratul unui câine din vecini…

De-ai putea să te prăbușești

Viril sub greutatea nimicului

Refuzând să începi ziua croșetând,

Iar și iar, pânze de păianjen…

Oh, acele clipe, aristocraticele clipe,

Cărora le supraviețuim înstrăinați.

 

Cornel Gabriel Caian

Cornel e și aici.

Ne puteți susține pe Patreon (așa ar fi normal):

Puteți da o cafea și pe Paypal: