Îngerul
Dar Pufi avea mulți îngeri și-i ura pe toți din tot sufletul, azi era cu unul, mâine cu altul și poimâine cu al treilea, înger după înger treceau prin casa goală a Avei umplându-i lui… Citește mai mult »Îngerul
Prima pagină »
Proză
Moartea Eufrosinei Plumă
Eufrosina a închis ochii într-o vineri spre seară, taman când, ca de obicei, urma să înceapă ritualul pastilelor, întâi, cea de colesterol, pe la șapte, apoi, pe la opt, pastila pentru hipertensiune, urmată, la scurt… Citește mai mult »Moartea Eufrosinei Plumă
Capcană de vise
În momentul în care am pășit în anticariat mi-am amintit instantaneu de Emma. O întâlnisem în circumstanțe de o natură cu totul și cu totul aparte în București. Ea era cea care organizase pentru prima… Citește mai mult »Capcană de vise
Milena e de vină
Ana privește pe geam. Poate fi ceva mai trist de atât? Să fii deja tristă și să-l citești pe Kafka. Sigur, sunt multe tristeți, dar tristețea fiecăruia e clar mai mare decât celelalte tristeți. Sau,… Citește mai mult »Milena e de vină
Gabo
Mulți ani mai târziu am înțeles că Gabo nu era un talent de neînțeles. M-am întâlnit cu literatura sa când aveam mai puțin de douăzeci de ani – a fost o răscruce. Una dintre cele… Citește mai mult »Gabo
Mătușa Ana
Trebuie s-o prind în viață și să-i aduc cireșe. Nimic nu i-a plăcut pe lumea asta mai mult decât cireșele. Să mai trăiască cât zbor eu peste mări și țări, până ajung eu în satul… Citește mai mult »Mătușa Ana
Te urăsc
– Ssst, Pufi… nu face niciun zgomot. – De ce? Doar Ava nu mai e. – Nu mai e, dar asta nu înseamnă că nu e nimeni în casă. – Păi cine să fie? –… Citește mai mult »Te urăsc
Acuitate auditivă
Urmăresc zgomotele. Trec din bucătărie în dormitor, apoi în baie. Aș putea spune că trag cu urechea, dar n-am nevoie. Plafonul este subțire, nu trebuie să-mi ciulesc urechile ca un câine de urmă ca să… Citește mai mult »Acuitate auditivă
Ochiul, inima
Nu mai urmăream de mulți ani actualitatea politică, așa că nu l-am recunoscut imediat, deși ar fi trebuit. Noul ministru al Muncii: Alexe Stănescu. El era. Purta ochelari cu o lentilă neagră, în spatele ei… Citește mai mult »Ochiul, inima
Oglinda lui Zhao
Intrarea se făcea prin spate, pe străduța pietruită care lega două rânduri lungi de case. Portița din fier forjat scârțâia ascuțit la cea mai ușoară atingere. Apoi, țipătul scurt se prefăcea într-un vaiet prelung, lugubru.… Citește mai mult »Oglinda lui Zhao