Din ce în ce mai sus
M-au găsit a doua zi, la vreo douăzeci de kilometri de oraș, pe malul unuia dintre lacurile din zonă. Un bărbat care se ducea de la pescuit s-a împiedicat de picioarele mele. La început a… Citește mai mult »Din ce în ce mai sus
M-au găsit a doua zi, la vreo douăzeci de kilometri de oraș, pe malul unuia dintre lacurile din zonă. Un bărbat care se ducea de la pescuit s-a împiedicat de picioarele mele. La început a… Citește mai mult »Din ce în ce mai sus
O să te lase, graso, o să vezi, ce să caute unul ca el cu o umflată ca tine? butoiule, obezo, nesătulo, du-te să bagi în tine, să te-ndopi, că nu te mai saturi, iar… Citește mai mult »Ultimul apus
29 iunie În definitiv la ce ne trebuie agricultură dacă avem bancuri cu oi? 28 iunie Veste bună din țară: l-au condamnat pe Onilă de la Huși. Opt anișori. E un capăt de drum (deși… Citește mai mult »Jurnal (8) – 2024
În castron erau de toate – cartofi, carne, tulpini de țelină, mazăre, morcovi, varză – o amestecătură care nu conta, mâncam și tăceam, și oricum, ce și cui aș fi putut spune? Femeia de lângă… Citește mai mult »O pânză sfâșiată
Nu cred că oamenii sunt speciali. Unii au trăsături speciale, dar nimeni nu e în esență diferit de toți ceilalți. Este valabil, firește, și pentru mine. Nu sunt absolut deloc special. Sunt, din contră, aproape… Citește mai mult »Antisimetrie
Înaintam cu pași mici alături de zeci de alți oameni care, ca și mine înaintau tot cu pași mici, ezitanți, ne loveam unii de alții, ne atingeam umerii, coatele, șoldurile și mâinile – cu care… Citește mai mult »Mii de degete
– Poți s-o opreşti. N-ajută. – Lasă-o așa, pe fundal. N-are ce să facă rău. Dar o schimb dacă nu-ți place. Găsim una care să ne ajute. – E ok. Nu muzica… Citește mai mult »Poți s-o oprești
— Dezbracă-te! Silvia îl privește uimită, speriată chiar. — Ce vrei să spui, Arcadii? — Ce am spus! Silvia râde. El se înfurie și mai tare. Are nările mari, de parcă urmează să iasă foc… Citește mai mult »Cer sângeriu
Silueta despicată a pomului domnea pe cerul mov al iernii. Ramurile dezgolite erau mângâiate de lumina difuză a lunii pline cocoțată în vârf precum steaua de pe bradul de Crăciun, aceiași imagine a morții cu… Citește mai mult »Prea puțin
Viața nu se scrie pe hârtie, copilă, oare cine-mi spunea asta? nu știam, nu mai știam, dar îmi aduceam foarte bine aminte vocea, o auzeam clar, de parcă cineva ar fi vorbit de undeva din… Citește mai mult »Viața nu se scrie pe hârtie