Am avut odată o prietenie la care am ținut tare mult și pe care am pierdut-o, dar n-am apucat s-o jelesc, că nu era timpul atunci, și cu prietenia aceea s-a mai dus una, că așa sunt prieteniile, vin într-un fel laolaltă și tot așa se și duc, și nici pe aceea nu am avut timp s-o jelesc că eu aveam rănile mele mai adânci de care trebuia să mă îngrijesc, iar rănile mele nu erau fizice să merg la un doctor să mi le coase, erau niște răni pe care nu mi le puteam explica mie, darămite unui străin, așa că mă închideam în casă, trăgeam draperiile și mă apucam de fumat ca Cocoșilă, și fumam și priveam în gol la televizorul stins, la conturul umbrei care zăcea captivă dincolo de ecran, și fuma și ea, umbra, nu zicea nimic, nici eu nu îndrăzneam să zic nimic, doar stateam acolo pe întuneric două umbre ale aceluiaș suflet; și parese că am adormit la un moment dat, sau am leșinat, nici eu nu mai știu și am visat că eram undeva departe, pe o insulă la tropice, și totul în jur era într-un fel, altfel decât ce mai văzusem eu la viața mea; ningea pe insula aceea de la tropice, ningea ca în basmele copilăriei mele cu fulgi mari și blegi, așa că am alegat să mă joc în zăpadă și atunci am realizat că aia nu era o zăpadă obișnuită, zloată udă și rece, nu, era ceva călduț și moale; am privit în juru-mi și eram singură pe insula acceaa, iar din ceruri nu cădea zăpadă ci cenușă – cenușa rănilor mele cauterizate și astfel că m-am apucat s-o strâng pe toată într-o urnă, dar nu erau urne suficiente pe insula aceea să adun toată suferința mea arsă; dar m-am trezit din vis – că așa e și cu visele, nu țin o veșnicie și nu îți arată se ce întâmplă mai departe – m-am trezit și umbra din televizor dispăruse, țigările se terminaseră, am aruncat scrumiera cu totul, am tras draperiile și am deschis fereastră să fac loc luminii să intre în odaia mea, iar în lumina aceea vie am găsit o cutie de metal, nici prea mică să o pierd, nici prea mare s-o car pe umeri, încrustră cu niște pietricele mici și închisă cu un lacăt și am știut că acolo se află cenușa rănilor mele vindecate deja.