#diazepam
ora de veghe (se încheie) cu o pantă. (negocierile) rămân fără ecou. (în cel mai bun caz) rugăciuni apeluri în așteptare. motanul (roșcat) are scalpul ros umed și genele false. kazim nu mai face parte din grupul (etalon). mai mulți mineri din zona (donețk) renunță la greva foamei.
la noapte
– diazepam. o lamă pe obrazul lui anders behring breivik.
ucigașul breivik se consideră o „victimă a torturii” şi ameninţă cu greva foamei[1]–
la noapte
ásha
plecăm spre
insula utøya e
timpul să trecem la
nivelul următor
#anafilaxie2
modelează ambiția lucidității
de cele mai multe ori
trecutul nu mai contează
kazim testează anamneza în
confesional fără
acordul bătrânului sacerdot
(catolicii simplifică mereu procedura ortodocșii nu)
buruienile nu se refac pe euromaidan
nici dansul áshei pe covorul scămoșat
nici efervescența unei nopți în panic
#anafilaxie3
ultimul șoc anafilactic e în plină desfășurare
fluxul de știri se modifică la
fiecare treizeci de secunde
are ritmul zepelinului şi
consistenţa unui vector de imagine
ásha
soarbe din
cafea
vata de
sticlă îi împresoară
fiecare centimetru
pătrat de
piele
kazim
nu îi mai
recunoaşte chipul
(probabil că nu i l-a
văzut niciodată)
transfigurat
şi
vrea
să
fugă
ásha îşi etalează
-desantul policrom
sau
-mingea de break salvată printr-un passing-shot de rever
neurologul prescrie joy division pentru astfel de stări
#fragile
cine va face primul pas primul pas spre reno
şi cine va da startul maratonului din boston
când vom transcrie pe curat gesturile de nerăbdare
şi când le vom transforma în gloanţe oarbe
cum poate deveni fabrica loc de pelerinaj
pentru victimele violenţei domestice
#exegeză
în plus
rené girard spunea că
omul nu este altceva
decât o degenerare
mai mult sau mai puțin violentă
a violenței sale
(cu toate astea)
timpul nostru s-a scurs în absența
mărului discordiei
ca și cum twitter nu ar fi fost
încă interzis
ca și cum ásha și kazim nu s-ar
fi cunoscut niciodată
ultimul smeș vine întotdeauna lipsit de eleganță
Din volumul #kazim (contemporani cu primăvara arabă) – Herg Benet, 2014
[1] titlu din ziar: www.romanialibera.ro, 15 februarie 2014
