Inima se poate rupe.  Vasele de sânge se îmbolnăvesc și inima se rupe între cămăruțele ei. Multiple motive, din cauza neglijențelor si exceselor noastre. De alimentație, nemișcare, stres… Uneori, de prea multă și mare durere. Pe un psihic fragil (s-a descoperit că se poate muri si de fericire, dar asta e alta poveste). Si atunci se numește, poetic, “Sindromul inimii frânte”. Medical, afecțiunea Takotsubo. Pentru că cine are această afecțiune are ventriculul stâng de o formă anormală, îngustă sus și dilatată jos, seamănă cu vasele de ceramică folosite pentru a prinde caracatițele, numite takotsubo. Îi afectează în special pe cei care suferă pierderi mari.  Această maladie misterioasă imită simptomele unui infarct, fără să aibă însă legătură cu niște cauze ale lui. E ca și cum am trăi un eveniment traumatizant psiho emoțional, fizic,  în urma căruia organismul eliberează o cantitate prea mare de adrenalină și cortizol, care copleşesc inima. Sindromul inimii frânte se instalează dacă trăim emoţie ascuțită, intensă, pe care ne-o însușim timp îndelungat, amagindu-ne că timpul vindecă. Timpul nu vindecă nimic, doar amorțește. Ceea ce facem noi în timp, acțiunile și reacțiile noastre ne mai pot salva de la Rău. Tristețea prelungită afectează corpul la fel cum o fac microbii, virusurile…Pesimismul, ostilitatea, descurajările agravează suferința. Autocompasiunea (nu victimizarea) și autoblândețea ne sunt suport și protecție. Optimismul, ăla realist,e bun.Ne împinge, ne saltă, ne transformă din baltă în apă care curge. Și orice optimist e mai simpatic, se știe! Adună comunitate în jurul lui. Asta e șansă, soro! Că nu te mai afli singur (decât când vrei tu) și ești la fereală de boala singurătății, cât de cât. (Despre asta am spus eu și pe tik tok, dacă n-ai treabă, vezi acolo pă profil). Dar eu altceva am vrut să spun, adică și ce am zis, dar și că ne paște Crăciunul. Si poate-ți faci brad, poate cumperi cadouri multe și de drag și de obligație, poate chiar ninge și te dai cu sania.  O să mănânci și o să bei fără măsură și pe urmă o să-ți pară rău și o să te juri că a fost ultima oară. In fine, te las să faci ce vrei pă viața ta, doar ceva aș mai puncta. Sezonul de sărbători vine așa: dacă ești vesel, vei fi și mai vesel. Dacă ești trist sau trist singur, poți fi și mai rău. Dar ce-ar fi să schimbi contextul în favoarea ta cu ce ai în puterea ta? În primul rând, dacă îți dorești să fie altfel. Si apoi dacă decizi să acționezi în sensul lui altfel. Uită-te bine la tine. Sezi, pipăie-ți trupul, respiră și mai caută-te prin buzunare și prin căptușeală de vreo resursă, două. Fii și cu tine, dar și cu ceilalți. Fii de folos, nici mai mult, nici mai puțin decât trebuie. Că depindem de noi înșine, dar și de alții, mai mult decât am crezut vreodată.

Crăciun luminos!