Ne-a fugărit toată viața

Teama de abandon, mamă

de parcă tu ai fi plecat deja de mult

dar copiii încă nu vor să accepte asta.

Ne-am ciocnit cu moartea

de-a valma, cînd ne jucam de-a v-ați ascunselea

3, 2, 1 la perete stai!

Mai stai, mamă

unde te grăbești

aici e bine, lîngă noi.

Cînd mă uit în ochii tăi mari, de un verde tulbure

verdele care mă obsedează de la un timp

cînd îți ating obrazul gol

de lacrimi

pentru că ai mai supraviețuit încă unui răsărit

cînd îți mîngîi părul rar

și îți îmbrățișez

toate coastele, pe rînd,

cu grijă,

ca pe tijele crinilor imperiali din curte

încerc să-mi amintesc că si crinii mor

și crinii mor și au legea lor

și nu e legea noastră.

Iar tu,

să nu fii supărat pe ea

cînd nu mai vrea să lupte,

sîngele meu.

Ea nu e a noastră de salvat

ea e doar a noastră

de iubit.