Dați-mi un poet singur

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp
Share on email
Email

Blestemată țara unde poeții umblă în haită
scrii despre sărăcie, nu e voie, te pândesc mizerabiliștii
să te acuze că ai mașină de spălat automată
și ai văzut pe banii tăi Parisul, unde ai mâncat croissant
și ai băut cafea scumpă, scrii despre dragoste
nu e voie, te pândesc neoromanticii cu apucături bolșevice
scrii despre moarte, nu e voie, vin poeții emo să te înjure
optzeciștii, nouăzeciștii, douămiiștii, postdecembriștii
tractoriștii, fracturiștii, limbiștii și teroriștii

dați-mi un poet singur, dați-mi o poetă singură
dați-mi un bărbat trist îmbrăcat la costum
pe cap să aibă o pălărie și peste el să plouă, să plouă
dați-mi o femeie tristă, îmbrăcată într-o rochie din secolul trecut
dați-mi vechile sentimente, dați-mi păcate ca în scripturi
întunericul, flăcările, prizonierii durerii

dați-mi un poet în stare să meargă singur
căci n-am încredere decât în oamenii singuri
dar în ei am foarte multă încredere
așa spunea și fratele meu, Mihail Sebastian
acum o sută de ani, înainte să-l calce un camion

blestemată țară unde poeții fac haită
toată poezia lumii, dragostea și moartea
apa și vinul și învierea și nimeni, nimeni
care să spună povestea
nu e voie, nu e voie

Andrei Crăciun

Ne puteți susține pe Patreon (așa ar fi normal):

Puteți da o cafea și pe Paypal: