De curând am terminat de vizionat sezonul doi al ’’The Gilded Age’’, o incursiune spectaculoasă în splendoarea societăţii New Yorkeze de la sfârșitul secolului XIX, un serial cu acțiunea amplasată în momentele cheie ale expansiunii științei și industrializării, o adevărată epocă de aur, în care se nășteau brandurile iconice din sectorul bancar și industrial pe care mulți dintre noi le cunoaștem astăzi. Era epoca deciziilor care urmau să genereze o creștere economică uluitoare, care în secolul XX propulsa America la rangul de principală putere economică, industrială și științifică a lumii. Erau anii care aveau să definească idealul american, celebrul vis american și direcții clare de urmat în viață: prin muncă oricine poate să pornească de jos și să ajungă sus; investițiile în cercetare sunt combustibilul care dezvoltă o națiune; productivitatea e cheia pentru salarii bune și un trai prosper.
Nu pot să mint: filmele și seriale de genul ăsta îmi induc un puternic sentiment de regret că nu m-am născut atunci, acolo. Să ajung în America, în special la New York, a fost dintotdeauna cel mai mare vis al meu, încă de când eram foarte tânăr, vis pe care mi l-am împlinit imediat ce am încasat primul salariu de medic în Franța.
Doar câțiva ani mai târziu de la acea primă excursie newyorkeză privesc America și n-o mai recunosc. Pare că toate valorile și principiile pe care această minunată țară s-a clădit și le-a oferit ca model unei lumi întregi s-au inversat. A înnebunit lumea? Cum? Când? De ce?
Acest fapt – răsturnarea valorilor – m-a bulversat și m-a măcinat mult timp. Am început să caut informații, să citesc și să discut pe acest subiect cu prietenii mei actuali, care nu întâmplător sunt mai inteligenți ca mine. De ce pare că lumea ar fi luat-o razna, că e imposibil de înțeles? Ce se întâmplă cu America? Care e explicația?
După lungi discuții, analize, lectură și documentare urmărite am ajuns, cred eu, la o explicație pentru nebunia care caracterizează secolul XXI, secol în care valorile au fost integral răsturnate, educația și-a pierdut relevanța, nimeni nu mai vrea să învețe o meserie și să muncească, dar toți vor bani rapid, mass-media oferă mai mult gunoi decât informații utile, reperele au dispărut etc.
Vă spun de acum: nu am vești bune. Dacă nu doriți să aflați veștile proaste puteți întrerupe lectura aici.
E un fapt stabilit, dar prea puțin cunoscut: istoria funcționează mai ales ca o mișcare de pendul. Dau un exemplu: dacă pe vremea comunismului românii nu prea aveau mâncare, acces la distracție și pașaport ca să călătorească, în epoca care a urmat pendulul istoriei i-a dus fix în direcția opusă: grătare, distracție, chefuri “fară număr”, hedonism și mult visatele excursii peste hotare.
Asta s-a întâmplat și în SUA. Numai că, aici, fiind vorba de un colos care funcționează și ca profesor ce arată întregii lumii direcțiile ce trebuie urmate, implicațiile sunt mult mai serioase.
Astfel, Statele Unite ale Americii au trecut de la o eră în care accentul era pus pe muncă, încredere, seriozitate, prestanță, eleganță și rafinament, dar în care – e adevărat – rasismul era răspândit (situație foarte bine prezentată în ‘’The Gilded Age’’), în care minoritățile sexuale erau blamate și femeile jucau un rol secundar în societate, la o eră complet opusă.
Lupta contra rasismului și a oprimării minorităților sexuale sau minimalizarea rolului femeii în societate a început în America undeva pe la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Putem spune că ușor-ușor, cu timpul, s-au corectat multe dintre erorile trecutului. Așa e. Foarte bine! Numai că acum, în zilele noastre, pendulul a ajuns tocmai în capătul opus aruncând aceste idei bune în fanatism, făcându-le să exprime ceva rău. S-a trecut de la o extremă la alta, iar asta nu e bine niciodată.
Anticii știau că întotdeauna calea cea bună este cea moderației. Epoca recentă este una a excesului. Ba chiar a unui exces care vestește sfârșitul. Nu doar al civilizației americane (și, prin extensie, occidentale, lumea în care și România s-a zbătut să se integreze după 1990) – sfârșitul pur și simplu al umanității.
Grație mijloacelor mass-media, îndeosebi a rețelelor de socializare, ideile corectitudinii politice (în forma lor radicală) răsună astăzi puternic și amenințător. Au ajuns să semene ghilotinelor. Și toate aceste excese de corectitudine politică au slăbit și slăbesc în continuare SUA. De ce? Pentru că se fac cu pumnul în gură și cu cuțitul la gât.
În ziua de azi e suficientă o simplă declarație, fie ea extrasă dintr-un alt context, pentru ca unii să își piardă jobul sau să își distrugă cariera. Ăsta e extremismul woke, un virus care a afectat rațiunea stângii și dreptei politice.
O altă țintă a acestei doctrine nefaste este să distrugă în timp din mintea oamenilor voința de a rezista despotismului. Din teama de a pierde din cota de popularitate și finanțare majoritatea companiilor, mass-media, universităților și politicienilor au aderat la intransigența woke care trasează practic o limită libertății de exprimare. În sens invers, laudatio pentru corectitudinea politică și tot ce exprimă ea, îi ajută pe cei care o rostesc să fie mai bine văzuți și chiar să sară etape importante în carieră. Iar asta e foarte periculos pentru orice națiune.
Și iată cum o parte dintre oameni tac de teama oprobiului corecților politici radicali, talibani ai “binelui făcut cu forța”, iar ceilalți dau înainte cu corectitudinea politică inundând lumea cu LGBTQ+, transgenderi, pronumele transgenderilor, idei extreme cum că toți copiii sunt liberi să-și aleagă și să-și schimbe sexul, că-n pașapoarte și în alte acte oficiale trebuie să apară și alte sexe pe lângă cel masculin și cel feminin, #MeeToo-uri, BLM urmat de WhiteGuilt și altele de acest gen.
Politicienii, de teamă să nu-și piardă locul la masa puterii, au aderat imediat la mișcarea asta (corect, ei ar adera la orice ca să-și păstreze funcțiile și beneficiile). Fiind controlate de privați, mass-media și companiile de tehnologie au, evident, doar interese financiare. Ele s-au integrat rapid în mișcarea aceasta, care și-a pierdut busola și discernământul, împânzind refrenul ’’moralității’’ woke în toată lumea. Și așa s-a ajuns la crearea unei situații extrem de periculoase nu doar pentru America, ci pentru întreaga lume.
Promovarea continuă a ideilor extremei stângi woke și bravada revanșardă a minorităților oprimate în trecut va duce la prăbușirea idealului american. Asta dacă nu cumva s-a întâmplat deja. Iar prăbușirea unui ideal este primul semnal al prăbușirii unui imperiu. Înțelegeți implicațiile?
Dar dacă pică America, nu pică oricine. Pică ditamai gigantul. Și trage și lumea după el. Iată efectele pendulului istoriei: America de la sfârșitul secolului XIX se ducea în sus, iar America din secolul XXI se duce în jos.
Poate veți spune că exagerez. Nu înțelegeți greșit: n-are nimeni nimic cu homosexualii sau lesbienele – să se culce cu cine vor, nu are nimeni treabă, asta e o chestiune privată precum PIN-ul de la cardul bancar. La fel nu are nimeni nimic împotriva prezenței femeilor sau a negrilor în funcții importante sau de conducere. E cineva sănătos la cap împotriva ideilor astea? Nu!
Dar mișcarea de extremă stangă woke, prin efectul de tornadă generat de mass-media & social-media, a împins ideile de dezvoltare ale societății americane (și a fraților lor – Canada și Marea Britanie) într-o direcție greșită cu repercusiuni în selecția studenților la universități, a cadrelor universitare, a actorilor dintr-un film, a scenariilor de film, a reclamelor pe care le vedem/consumăm etc, noile criterii de selecție fiind culoarea pielii sau apartenență la o anumită minoritate sexuală.
Din nou se poate spune: ce dacă nu mai intră la universitate doar cei cu note bune la concursurile de admitere, ci doar o parte din ei, iar restul locurilor sunt oferite minorităților de tot felul? Las’ să aibă și aceștia șansă la educație, să aibă reprezentanți în universități și în funcții înalte, pentru ca mai târziu dintre ei să se ridice alți lideri care să ducă mai departe ștafeta, evitând astfel întoarcerea la greșelile din trecut. Corect și asta. Numai că toată această mișcare woke nu e ținută bine în hățuri și nu mai are frână. Ne îndreptăm spre o dictatură a acestor minorități.
Mișcarea deraiază și deraiază des. Enervează. E un asalt continuu asupra libertății noastre mentale. E frustrant faptul că se vorbește mai mult despre transexuali decât despre laureații Premiului Nobel în fizică sau medicină. E anormal și are repercusiuni reale: atentate contra minorităților sexuale și posibila declanșare a unui război mondial nuclear.
În multe dintre declarațiile sale președintele Rusiei face referire la decăderea morală a Vestului. Ei bine și la woke-ismele astea se referă. Nu le vrea lângă Rusia și nici la poarta sa. Iată una din cauzele războiului din Ucraina.
Toată aceasta mișcare extremistă woke a destabilizat lumea. Auzim deseori expresia ’’a înnebunit lumea’’ și să știți că așa și e.
Cum s-a ajuns aici? De ce lumea din zilele noastre pare a fi luat-o razna? Sunt mai multe cauze, dar două dintre ele au avut impactul cel mai mare, devastator:
- Capitalismul imoral;
- O serie de viziuni prea optimiste față de natura umană.
Continuăm cu prima dintre cauze, capitalismul imoral, copilul sclerozat la cap al libertății.
Rădăcină răului – capitalismul imoral
Țările care au libertate politică și economică vor fi cele care se vor dezvolta cel mai mult, scria părintele economiei moderne Adam Smith în lucrarea ’’Avuția națiunilor’’, intuind corect încă din 1776 că Statele Unite ale Americii vor prospera cel mai mult în secolele care urmau să vină.
Și într-adevăr capitalismul propus de Adam Smith a înflorit în secolele care au urmat, însă, din păcate, acesta nu a mers mână în mână și cu anumite exigențe morale, fapt ce a condus la versiunea de capitalism mutant pe care o cunoaștem noi astăzi și care are o singură țintă – profitul.
Adam Smith spunea în 1776 că statul, școlile și întreprinderile trebuie constant să le arate oamenilor valoarea și demnitatea muncii lor, să le explice de ce muncesc, ce au realizat și de ce este important ce au realizat, păstrând o componentă morală și de însemnătate în jurul produselor create, făcând astfel și o educație a gusturilor consumatorilor.
În capitalism dictează gustul maselor, iar fară o educație de consum în “free markets” (piețe libere) se vor consuma mai ales servicii și produse stupide. Cu cât societatea e mai primitivă, cu atât va căuta să consume și mai mult gunoi. Și cu cât se consumă mai multe produse stupide cu atât va creşte și cererea și producția lor și numărul oamenilor care vor lucra în aceste industrii de producție a produselor stupide, distrugând societățile și împingând și mai mult capitalismul în mâinile unor indivizi care nu au și atributele morale pentru a-l redresa și a-l reface funcțional.
Lăsată de capul ei piața se va duce, așa cum s-a şi văzut, spre consum toxic: droguri, alcool, pornografie, păcănele etc. De ce? Răspunsul cel mai la îndemână e pentru că lumea e proastă. Iar oamenii sunt proști fără a fi necesar ca cineva să-i organizeze să fie așa. Sunt proști spontan. Așa sunt ei. Și așa va rămâne o societate dacă nu există o contrabalansare a pieței libere prin educație.
Educația este, deci, extrem de importantă și ea trebuie să meargă în tandem cu libertatea, fiindcă altfel se va ajunge la gusturi comune stupide și la o lume care pare a fi luat-o razna.
În lumea capitalistă cei care au putere financiară vor avea și putere de decizie și vor putea face regulile jocului. Iar aceștia nu vor schimba niciodată de bunăvoie regulile atâta timp cât ei fac tone de bani, chiar dacă una din consecințele pe termen lung este distrugerea planetei.
Capitalismul nu are frână și dă înainte cu exploatarea pentru că el răspunde numai la un sigur stimul: cererea de consum. Dar resursele planetei noastre sunt finite, nu infinite precum cererea și dorința lor de exploatare… Înțelegeți? Capitalismul, această minunată schemă Ponzi cu resursele, se va prăbuși și va distruge și planeta. Se simte vreun capitalist vinovat? Nu. În interiorul unei avalanșe niciun fulg de zăpadă nu se simte vinovat. Mai mult, fiecare fulg de zăpadă se crede victimă, care e trasă fără voia ei la vale.
Alianța economică BRICS (Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud) ia naștere în iunie 2009, la nouă luni după criza financiară din septembrie 2008. Scopul clamat: salvarea lumii de la dezastrul spre care se îndreaptă din cauza capitalismului deraiat în capitalism imoral. Ținta lor este crearea unei lumi multipolare, nu unipolare capitaliste, cu potențialul de a atenua efectele devastatoare ale capitalismului scăpat din hățuri, care nu are frână și care dacă va fi lăsat să continue va sfârși prin a distruge planeta. Firește, o altă cheie de lectură a apariției BRICS este și dorința acestor noi puteri de a domina ele jocul global.
Și așa ajungem și la adevăratul motiv pentru care Occidentul tot susține Ucraina, dă pachete de sute de miliarde de dolari (ați auzit vreodată de vreun pachet de câteva miliarde de dolari acordat vreunei țări pentru educație sau sănătate? Nu!) și pentru care lumea e la un pas de al treilea război mondial. E un mare conflict de viziune și interese economice.
O altă consecință a capitalismului imoral este disoluția umanității. Dau câteva exemple: când nu te tratează medicul până nu îi dai plicul cu bani; sau când unii dau țepe altora; sau când o firmă îți vinde (sau sugerează să achiziționezi) produse toxice sau dezavantajoase.
Bani, bani, bani și iar bani! Toată lumea aleargă după bani. Vor bani, rapid, prin orice mijloace. Lasă educația – fă un TikTok, un Instagram. Arată-ți sânii pe OnlyFans, dă o țeapă pe internet. Disoluția umanității e poate consecința cea mai gravă a capitalismului imoral și principalul motiv pentru care lumea a luat-o razna.
Și cum banii sunt aceiași fie că vin din mâna unui prost, incult, ticălos, fie că vin din mâna unui om educat sau impecabil moral, giganții economici din piața liberă nu dau doi bani pe educație. Cine e educat, bine, îi luăm banii. Cine e prost, iarăși bine, îi luăm și lui. Banii sunt aceiași indiferent din mână cui provin.
Numai că fiind semnificativ mai mulți proști decât deștepți pe lumea asta (și în număr absolut mai mulți decât oricând înainte, fiindcă populația lumii a trecut de opt miliarde) aceste companii au început să creeze mai multe produse pentru proști și odată cu asta și reclame stupide. Mass media face la fel oferind numai divertisment pentru gloată. A mai murit ceva frumos – plăcerea de a te uita la televizor.
Mai mult, în secolul XXI, s-a ajuns la situația în care nu-i mai poți spune nimic prostului. Prostul a fost urcat de capitalismul imoral pe un piedestal, deoarece e cel mai valoros client al acestuia. Desăvârșirea dezastrului.
Adam Smith, părintele liberalismului economic și politic, e împotriva interzicerii produselor stupide. Nu asta e soluția. Adam Smith ne spune că trebuie să existe libertate, ceea ce presupune și libertatea de a fi prost. Pe scurt: e interzis să interzici. Ce trebuie făcut este să educi oamenii ca în aceste condiții de piețe libere să aibă gunoiul pe tarabă, dar să nu îl aleagă. Lasă acolo păcănelele să existe, nu le interzice în localitățile cu mai puțin de 15.000 de locuitori (precum Sinaia). Trebuie făcută educație ca să nu le mai treacă nimeni pragul. Lasă-l pe Dugheană să cânte la Untold, să facă pe maimuțoiul, nu-l opri, nu-l amenda. Ideal e să nu meargă nimeni să-l asculte. Piața se va autoregla și nemaiexistând cerere pentru păcănele acestea vor dispărea de la sine. La fel și cu Dugheană – nefiind cerere nu-l vor mai chema a doua oară. Educația ne va duce pe o treaptă superioară ca entități umane. Lipsa ei ne ține în subsolul piramidei trebuințelor și a problemelor mărunte.
Capitalismul e bun, dar doar dacă e contrabalansat de educație. Altfel e nociv. Persoanele fără educație consumă produse stupide și lumea se umple de gunoi. Dacă ar fi contrabalansat de educație, așa cum propunea Adam Smith, oamenii ar consuma mai multe cărți, mai multe spectacole, mai multă cultură, s-ar uita la documentare și nu la divertisment de grotă, ar avea idealuri mai înalte decât bani, sex și distracție, iar era noastră ar fi altfel și nu am mai trăi într-o lume nebună.
Adam Smith a fost mult prea optimist față de natura umană, iar asta se vede clar în lucrarea sa ’’Teoria sentimentelor morale’’. Iar faptul că deraierea capitalismului are ca punct de plecare SUA e pentru că aceasta a fost cea mai evoluată țară. Ar fi deraiat din România dacă eram noi în avangarda capitalismului. Nu America e principala problemă, ci natura umană.
Dar asta nu știa (sau ignora) Adam Smith: și anume mereu, implacabil, se va ajunge la ’’Lemnul strâmb al omenirii’’ (Isaiah Berlin, ”Lemnul strâmb al omenirii”). Iată prima din seria de vești proaste pe care le anunțam: lemnul omenirii e strâmb și așa va rămâne până la sfârșit.
Mergem mai departe cu explicațiile pentru sentimentul actual că lumea a luat-o razna și ne oprim în septembrie 2008. Criza financiară declanșată de căderea unei mari bănci de investiții newyorkeze, Lehman Brothers, destabilizează încrederea în sistemul bancar și economia mondială. Se ridică întrebări față de modelele actualele economice și se naște ideea că o reașezare a valorilor e absolut necesară.
Este furtuna perfectă care îi permite lui George Soros să apese și mai tare pedala de accelerație pentru a pune în practică ideile mentorului său, filosoful austriac Karl Popper: o societate deschisă – an open society.
Soros, Popper și societățile deschise
De domnul Soros s-a tot vorbit. Cu siguranță ați auzit de el, cel mai probabil în miezul unor conspirații.
George Soros se naște în august 1930 la Budapesta, cu numele de George Schwarz. Tatăl său, Tivadar, fost prizonier în primul război mondial, îl educă pe tânărul George învătându-l limba esperanto (o limbă a visătorilor care își doreau pacea universală, esperanto amesteca vocabular din toate marile limbi, dar a fost o limbă care n-a avut niciodată prea mulți vorbitori), arta supraviețuirii și să creadă într-o internațională a oamenilor buni care colaborează pentru a schimba lumea în bine. Numele Soros, pe care familia Schwarz îl adoptă în perioada celui de-al doilea război mondial pentru a scăpa de filtrele naziste, provine din limba esperanto și înseamnă ’’care se va înălța’’.
Karl Popper se naște în 1902, la Viena. În tinerețe Popper trăiește experiența a două războaie mondiale și analizează atent nazismul, comunismul, fascismul, observând că acestea sunt societăți închise. După 1945, Karl Popper va milita întreaga-i carieră pentru dezvoltarea societăților deschise și va publica lucrarea ’’The Open Society and its Enemies’’ (“Societatea deschisă și dușmanii sai”) în care scrie că societățile reușesc doar atunci când sunt democratice și protejează drepturile omului.
În societăți închise, precum Coreea de Nord de exemplu, indivizii nu au libertate și nu își pot îndeplinii potențialul, pe când societățile deschise oferă cetățenilor șanse și libertatea de a se afirma.
Teoretic partidele liberale sunt reprezentante ale acestei idei bune de societate deschisă, însă după cum vedem în practică situația nu stă chiar așa. Spre exemplu, în România, unde posturile de conducere ale instituțiilor nu sunt ocupate de cei mai buni și cei mai talentați pe postul respectiv, ci sunt ocupate de persoane numite pe diverse criterii politice sau simpatii personale.
Popper este de asemenea și un specialist în filosofia științei, unde propune teoria falsificabilității – dacă se poate demonstra că o teorie științifică nu este așa cum susține teoria, atunci pur și simplu acea teorie nu e științifică. Spre exemplu: dacă pot să demonstrez că 1+1 nu fac 2, atunci matematica nu mai este o știință, ci altceva. Dar nu pot demonstra asta, deci matematica este o știință. Einstein e știință, dar Marx sau Freud nu sunt.
Cu ideile acestea de filosofie politică intră în contact și tânărul George Soros, care ajuns în Anglia în 1948 decide să urmeze cursurile London School of Economics, unde Popper lucra ca profesor.
George Soros învață economie și meseria de trader, face un doctorat în filosofie și se gândește constant ce ar putea face cu banii pe care îi va câștiga pentru a face lumea mai bună.
Din primii bani obținuți ca trader, George începe să ofere burse de studii unor elevi din Ungaria, care devenise după cel de-al doilea război mondial o țară comunistă aflată sub papucul URSS-ului. El militează, desigur fară sorți de izbândă, pentru dizolvarea comunismului din Ungaria. În 1956 (anul revoluției maghiare, când speranțele într-o reformă la Budapesta se năruiesc) se mută la New York, iar în perioada care urmează George Soros acumulează o vastă experiență în domeniul burselor de valori și investiții financiare.
După anii 1970, fondul său de investiții ’’The quantum fund’’ (numit după principiul incertiudinii cuantice descoperite de W. Heisenberg) ajunge să fie cel mai profitabil de pe Wall Street. Averea lui George Soros ajunge la sute de milioane de dolari. După o pierdere majoră de capital petrecută ca urmare a Black Monday din 1987, zi în care fondul său de investiții a pierdut peste 200 de milioane de dolari, George Sosos decide că a venit timpul să se retragă și să își mute atenția spre acte de filantropie.
Dar în 1992 alături de alți investitori speculează o decizie a Bank of England de a crește dobânzile cu intenția de a menține lira sterlină la o valoare de 2.7 ori mai mare decât a mărcii germane și câștigă într-o singură zi peste un milliard de dolari.
În 1993, orientat spre filantropie, înființează fundația Open Society, botezată așa în onoarea celei mai cunoscute cărți a mentorului sau, Popper.
Fundația Open Society condusă de George Soros are proiecte în prezent în peste o sută de țări de pe mapamond având ca scop lupta împotriva discriminării și accesul la educație pentru cât mai multe persoane.
În anii care au urmat Soros face numeroase acte de filantropie, înființează o universitate la Budapesta – Central European University – și susține activ indivizi și organizații de pe tot globul care luptă pentru libertatea de exprimare și societățile deschise care promovează justiția și egalitatea de șansă pentru toți oamenii. Dar susținând democrațiile și ideea de societate deschisă, Soros își face și numeroși adversari. Promotorii naționalismului scelerat generează în jurul lui George Soros o mitologie conspiraționistă cum că acesta își dorește să fure resursele țărilor respective. O altă conspirație la modă proclama că evreii conduși de Soros construiesc și susțin ținte false (printre țintele false s-ar numara migranții, negrii și comunitatea LGBTQ) în societatea americană și europeană, cu scopul de a dezbina, dar mai ales pentru a muta atenția de pe activitățile lor economice. Mare parte a “conspirației Soros” vine pe filiera ungară, filiera Viktor Orban.
Ideile lui Soros, care sunt de fapt ideile lui Popper, exprimă idealul că toți oamenii de pe Pământ trebuie să trăiască în comuniune pașnică, să se ajute între ei, să nu se urască unii pe alții, să îi accepte pe toți, indiferent de rasă sau orientare sexuală. Ideile acestea derivă din ideea-mamă că libertatea este un bun comun și nu unul individual (cum au ajuns astăzi unii să creadă că au dreptul să facă, să spună și să se comporte cum vor). Pe scurt, dorința lui Soros era să creeze o societate deschisă în care toată lumea să o ducă bine, o internațională a oamenilor buni.
Dar din cauza naturii umane aceste idei frumoase au deraiat și au deraiat grav. Un derapaj grav care s-a petrecut după 2010 este cel al mișcării LGBTQ+.
În anii 2020 avem deja minoritari sexuali cărora trebuie să li te adresezi așa cum se identifică ei – spre exemplu vezi că e un bărbat îmbrăcat în fustă, dar trebuie să îi spui ”doamnă”. S-a ajuns la situații bizare în care bărbați albi au declarat că se identifică a fi femei de culoare. A luat-o lumea razna! Și e pe bune tot ce scriu aici. Atenție: nu militez pentru a fi luat cuiva vreun drept civic, dar nici nu vreau să mă las dresat că albul e negru doar pentru că așa se urlă mai tare! Una-i una și alta-i alta!
În anii 2020, vedem promovată ultra-agresiv educarea copiilor în a-și schimba sexul. Locuiesc în Occident, în Franța, și relatez ce văd în jur, ce am văzut când am vizitat SUA și ce văd pe X (fosta Twitter – singura rețea de socializare care nu e controlată de wokeiști – forza Elon!). Niciodată înainte în istorie n-au fost copiii mai expuși la idei nebune. În SUA, UK și Canada, dar și în statele din Europa de nord, foarte mulți copii sunt expuși la LGBTQ+ încă din perioada grădiniței.
Copiii sunt vulnerabili, curioși, copiilor le place să testeze. Dacă vei insista cu asta îi vei determina să încerce să spună, măcar din teribilism, băiatul că se simte fată și fata că se simte băiat. În cazuri rare această problemă este reală. Există astfel de cazuri. Dar ca să încurajezi asta la nivel de masă e prea de tot, e nebunie curată.
Și mai șocantă este neobrăzarea unora de a cere acceptarea pedofililor în societăți, sub scuza că așa sunt ei – aka nu au liber arbitru, nu ei au decis să fie așa – și că trebuie să-i înțelegem și să nu-i condamnăm. Acești lunatici au propus chiar schimbarea denumirii din ’’pedofili’’ în ’’persoane atrase de minori’’ (minor attracted persons). Să nu cumva să se simtă lezat emoțional pedofilul. Așa ceva…
Steagurile LGBTQ+ flutură peste tot, în tot Occidentul. Marele scandal de la ultima Cupă Mondială de fotbal a fost că autoritățile din Qatar nu au permis steagurile LGBTQ pe stadioane. Bravo, Qatar! Ce legătură avea asta cu fotbalul? Alte nebunii: un transexual a câștigat un concurs Miss. Au apărut pe piață păpuși Mickey Mouse LGBT. Nu mai există limite! Nu mai există decență, respect și bun gust. Și toată agitația asta nebună se petrece în condițiile în care nimeni nu îi oprimă astăzi pe cei din comunitatea LGBTQ+.
S-a produs în ultimii ani o fractură de logică. Dacă îndrăznești să afirmi că în lumea vestică domină astăzi capitalismul imoral, automat devii putinist, rusofil, retrograd, conservator bătut în cap. Civilizația europeană se minte, se autosabotează, se autodevorează – din interior, din universități, din spațiul public care a fost confiscat de stânga radicală. Dialogul a fost evacuat. Democrația era un joc al dialogului. Adio! Reprezentanții mișcării woke doar monologhează. Dacă nu pleci capul, ești dușman al libertății. Pe scurt, te transformă ei și mass media într-un monstru. Dacă îndrăznești să afirmi că promovarea agendei minorităților de tot felul s-a întors fix împotriva ideilor nobile de la care a pornit corectitudinea politică, se va spune din nou că ești depășit, expirat, periculos, homofob, rasist etc.
Lumea e astăzi o corabie a nebunilor și puțini mai au curajul să apere valorile pe care s-au întemeiat civilizațiile strălucitoare care au construit tot bagajul arhitectural și cultural pe care stau societățile de azi. Prima dintre ele: chiar libertatea de expresie.
Astăzi în lumea pretins civilizată dacă nu vorbești limbajul standardizat al corectitudinii politice radicale înseamnă că vorbești limbajul urii. Dacă ești persoană publică de o anumită notorietate vei fi exclus, marginalizat, ștampilat ca extremist (tot tu!), demonizat.
Dar voi continua să apăr aceste valori care au făcut lumea să fie mai mult decât e astăzi. Nu patriarhatul, nu exploatarea femeilor, a persoanelor de culoare, nu condamnarea penală a homosexualilor (drepturile și libertățile oamenilor sunt ale tuturor oamenilor, nu asta e discuția aici). Ci pur și simplu ceea ce extremiștii woke vor să extermine: dreptul la gândire critică/rațională, dreptul de liberă exprimare și dreptul de a avea libertate mentală.
Gândirea critică și rațională e o consecință a educației. Educația nu trebuie, nu poate fi înlocuită cu propaganda. Din păcate, în zilele noastre, tinerilor li se induce constant sentimentul că educația este tot mai puțin importantă, că există căi mult mai scurte de a ajunge la rezultate financiare bune. Capitalismul imoral a avortat și educația.
Mai rău, din om a fost smulsă conștiința. Romantismul și-a găsit sfârșitul din pricina erotismului, iar erotismul a decăzut la rândul sau în pornografie, care în zilele noastre e peste tot și care a compromis în mare măsură imaginea femeii. Adio, romantism. Iată o altă veste proastă.
Pornografia e o spirală a distrugerii. E un proces nociv de demistificarere a femeii care astfel ajunge să cadă de la cel mai înalt etaj posibil pe această lume. În basme și în poezia romantică femeia este atât de sus în imaginarul bărbatului încât acesta este dispus să treacă de încercări grele și să își riște viața luptând cu balauri, cu vrăjitori și alte forțe supranaturale superioare din punct de vedere fizic pentru a salva și a avea femeia. Femeia era idealul suprem în mintea bărbatului.
Religia este și ea sub asaltul secularilor. De ce? Deoarece conține cele mai bune învățături, dar mai ales pentru că religia pune preț pe fiecare individ în parte. Tradiția? A ajuns să fie considerată o insultă demodată. Valorile morale exprimate de filosofi și alți oameni de cultură? Secolul XXI le vede ca mofturi inutile.
Instituția familiei este cvasi-unanim denigrată și chiar sabotată. Mișcările feministe de val 4 au deraiat și ele: încurajează femeile să își schimbe bărbații precum își schimbă ciorapii sau doar așa, de încercare, pentru că s-au plictisit de ei. Vedem peste tot în social media o mulțime de mesaje și citate care încurajează femeile în a nu lucra la reconsolidarea relației, la repararea divergențelor sau pentru reconiciliere. Nu! ’’Tu ești specială și meriți tot ce-i mai bun’’, fară obligația de a oferi la rândul tău ce-i mai bun. ’’Uită-l și mergi mai departe!’’ (eventual la farmacie, după antidepresive) acompaniat și de un cântec siropos pe această temă. Plan serios… în mintea unor mediocre needucate. De partea cealaltă bărbatul din ziua de azi este expus non stop la conținut sexual (în online, dar și la TV), plus fetițele sumar îmbrăcate de care dai pe orice stradă (femeile nu mai au decență si nu numai pe internet : sex în public sau pe balcoane, femei în chiloți pe stradă sau chiar dezbrăcate complet – altă libertate dusă la extrem. Mișcările feministe deraiate și capitalismul imoral îi armează și pe unii și pe ceilalți și apoi îi lasă să-și dea cu bâta-n cap. Iată una din explicațiile pentru care numărul divorțurilor este mai mare decât cel al căsătoriilor. Mai rău de atât: căsătoria nu mai este privita că fiind ceva bun.
Toate acestea duc senzația că toate valorile se răstoarnă și că lumea a înnebunit. Și nu e o senzație, așa și e. Lumea a luat-o razna!
Încercarea aceasta de a crea generații cu noi seturi de valori s-a făcut și se face prin metoda pumnului în gură și a cuțitului la gât, reprezentanții mișcărilor woke nelăsând spațiu pentru discuții și alternativă.
Tranșant: “moralitatea” Woke este copilul nebun al unor idei bune. Au deraiat ideile lui Popper! Au deraiat intențiile lui Soros! Toată această agendă e periculoasă pentru soarta viitoare a umanității. Din nou natura umană a deraiat un proiect bun și l-a transformat într-unul catastrofal!
Ciocnirea ideilor suveraniste cu cele ale societății deschise, răsturnarea valorilor din cauza naturii umane și a exceselor unor grupuri cu interese personale, posibilitatea din ce în ce mai ridicată a unui conflict nuclear planetar, crizele financiare și cele provocate de migranți (Soros susține în 2015 în timpul crizei migranților din Siria un discurs în Parlamentul European prin care îndeamnă guvernele europene să accepte și să susțină migranții – și are dreptate deoarece o bătălie a civilizațiilor e cel mai bun lucru care s-ar putea întâmpla pentru ca toți oamenii din lumea asta să ajungă cândva să trăiască în internaționala oamenilor buni, însă trebuie făcută controlat și sub umbrela educației), pericolele generate de inteligența artificială care se naște într-o perioadă ghidată de capitalismul imoral și tulburările sociale create de mișcarea woke se întâmplă sub ochii noștri, se întâmplă chiar acum, în zilele noastre. Nu sunt povești!
Și peste toate acestea avem și criza climatică. Un fel de “Game of Thrones’’ devenit realitate unde unii se luptă între ei, iar în același timp există o armată a morților care vrea să îi omoare pe toți.
Karl Popper și-ar fi pus mâinile în cap văzând
cum a ajuns lumea. Credit: David Levenson.
Monumentul conștiinței.
Iată omul. Iată lumea. Iată monumentul conștiinței
Continuăm șirul veștilor proaste: în politica mondială de astazi nu există băieți buni sau fete bune. Nu sunt unii buni și alții răi. Nu e o luptă a binelui contra răului, ci ne aflăm într-o situație în care un rău luptă cu alt rău. Nu suntem într-un film de la Hollywood. Există doar interese și will to power, care înseamnă dorință de putere, dorință de a ajunge la putere și a rămâne acolo cu orice preț. Și nu există soluții evidente pentru rezolvarea acestor mari probleme. Ne întoarcem la lemnul strâmb al omenirii.
Natura umană e aceeași indiferent de forma de guvernare, iar când oamenii nu sunt educati, deci nu mai au minime repere morale, se va ajunge inevitabil la corupție, violențe, cruzime și abuzuri teribile. Nici în democrații nu e în mod obligatoriu bine. Politică înseamnă putere, iar puterea atrage oameni cu personalități patologice. Nu numai că puterea corupe, dar e și un magnet pentru cei coruptibili.
Regimurile democratice se lovesc mereu de demagogi periculoși care doresc să ajungă la putere. Dacă cetățenii nu-s educați (și nu prea sunt) vor câștiga alegerile cei care au capabilitatea de a manipula mai mult și nu candidații onești. Instalați în funcție aceștia îi vor favoriza pe cei care le-au sponsorizat campaniile. Și uite așa și democrațiile pot ajunge în timp să fie și ele versiuni de totalitarism. La început vor fi versiuni soft, însă în timp, odată cu avansul tehnologic, pot să devină chiar dictaturi tehnologice, care vor fi imposibile de înlăturat. (depinde cine va fi la putere în momentul în care tehnologia va avansa foarte mult – dacă societatea e educată, la putere va fi un om sănătos la cap; dacă nu, puterea va fi în mâinile unui demagog periculos, iresponsabil, cu cine știe ce agendă personală/țintă supremă)
Fără educație nu sunt mari șanse ca democrațiile să reziste pe termen lung fără a se stinge în demagogie sau totalitarism, deoarece, așa cum am arătat, se gripează cu capitalism imoral și cu libertăți duse la extrem. Educația este așadar pilonul întâi, stâlpul de bază al societăților democrate. Cine renunță la educație își sabotează viitorul!
Cu capitalismul imoral nu se ajunge departe. Acesta a alimentat lăcomia, iar lăcomia a alimentat globalizarea, care e principala cauză pentru criza climatică pe care începem să o simțim astăzi. Iar criza climatică e pur și simplu sfârșitul. Adio! Aici suntem. Aici a ajuns lumea.
E o lume neo-barbară, iar politicienii de pe scena internațională par a accelera puternic pe contrasens, ca și când ei ar fi protejați miraculos, fiind ’’la putere”, de sfârșitul însuși. Nu vor fi!
Mulți nu observați asta pentru că lumea e dată cu mult sclipici – meciuri, filme, concerte, festivaluri, cluburi, divertisment de masă etc. În plus fiecare are și problemele sale personale, care consumă energie și nu lasă oamenilor mult spațiu pentru alte probleme. Însă acestea există și sunt mult mult mai mari decât problema banilor pentru mâncare sau alte orbecăieli de prin subsolul piramidei trebuințelor.
În ziua de astăzi trăim un continuu val hedonist. Trăim refuzul biologiei de bază. Trăim refuzul rațiunii. Trăim refuzul istoriei — nu o mai vrem, inventăm alta, eventual după dictarea extremismului woke îi prezenta pe George Washington și ceilalți părinti întemeietori ai Americii ca și când fi fost persoane de culoare… Alterarea realității pentru a impune noile normele progresiste – între timp, la presiunea publicului, aceste erori au fost corectate. Nu însă și boxul cu fantomele trecutului si dărâmarea statuilor unora dintre care au pus contribuit serios la clădirea societăților moderne și a prosperității care astăzi abundă în Occident. Aceste ”lupte” continuă și vor continua atâta timp cât gloata va dicta mersul lumii și educația se va face pe Facebook sau Instagram.
Instrumentul de inteligență artificială al Google, Gemini, afișa aceste rezultate atunci când userii căutau informații despre părinții fondatori ai Americii, printre care și George Washington. Sursa foto : X.
Traiul bun prostește! Homo sapiens sapiens pare că și-a dat duhul și a coborât la nivelul unei maimuțe scelerate care țopăie, își face selfie-uri și se joacă alba-neagra pe lângă butoanele nucleare. Și nu se poate face nimic pentru a schimba această tristă realitate. Asta este probabil cea mai tristă veste proastă pe care v-o dau.
În aceste condiții poți doar spera la altceva. Am spus-o unor prieteni și acum o spun și public: personal cred și sper că specia umană e doar intermediarul dintre aproape nimic și inteligența artificială care va ajunge să cunoască și să cucerească spațiul. Omul nu poate, în ciuda insistenţelor lui Musk. El știe ce avalanșă vine peste umanitate și tocmai de asta trage tare să ducă omul pe Marte cât mai repede, făcând tranziția spre o specie multiplanetară. Însă e greu (spațiul nu e prietenos cu creaturi ca omul, cu limitele sale biologice severe) și nici nu prea are sens să trăiești în niște grote marțiene, cu densitatea osoasă redusă, carotidele îmbătrânite, masa musculară pierdută în urma zborului de șapte luni și fără posibilitate de recuperare, dependent de Pământ pentru resurse și cu imposibilitatea de a mai sta vreodată pe un șezlong privind marea.
O scriu cu amărăciune: am crezut foarte mult în această specie, omul. De tânăr mi-am dorit să îmi dedic viața cercetării pentru prelungirea vieții umane (life extension) – de asta am ales să fac medicina și apoi să creez proiectul RaLiEx (Radical Life Extension). Azi nu mai cred în justețea acestei cauze. Judecând în cheie morală, oamenii nu merită să aibă o viață nesfârșită. Oricum nici nu prea mai au cum și mai ales unde.
În plus, cum bine spune și Musk: dacă virusul mintal woke nu este învins, atunci nimic nu mai contează. Dar pe lângă woke, așa cum am arătat în această serie de articole, mai avem și alte probleme. Unele chiar mai grave.
Sunt șanse din ce în ce mai mari să se aștearnă din nou liniștea în sistemul nostru solar. Până atunci, pentru oamenii de conștiință, existența va fi o continuă suferință sub dictatura proștilor care nu înțeleg nimic din lucrurile importante, a capitalismului imoral și a wokeiștilor.
E dansul de adio al unei lumi care a avut odată potențial, dar a sfârșit prin a fi nebună. Și în loc să se interneze la psihiatrie și să se trateze, defilează jovial spre nicăieri, într-un carnaval grotesc care ține loc de generic final.
