… Zilele trecute mi-a fost recomandat un domn care să mă inițieze în misterul marketingului. Ce te-a apucat? mă veți întreba și eu mă voi mira că mă întrebați pentru că în prezentul continuu se vinde orice, oricum și oricui. Iar eu m-am gândit să mă vând pe mine cu tot cu ce știu să fac, așa, ca un pachet cu fundă, pentru Crăciun.

Am mai avut încercări, dar întotdeauna m-am vândut prost, ieftin și prost. Am crezut că mă descurc singură, că eu știu cel mai bine despre mine, fiindu-mi cea mai la îndemână. Aroganță, că asta nu e de ajuns, cum nici iubirea nu e suficientă în cuplu, dacă-l vrei funcțional, fericit pe alocuri, pe întindere mai mare. La talentul și abilitățile tale trebuie și niște tehnici, strategii ca să le scoți în fața la oameni, non agresiv și non mincinos, iar oamenii să-și dea o palmă peste frunte și să zică: „ fir-aș al dreacu’, cum de nu m-am prins până acu’ că eu de asta aveam nevoie ca să mă poziționez și eu mai pe echilibru, mai pe succes?”

Revin. Am stabilit să mă întâlnesc cu domnu’ la o cafenea, într-o joi, la prânz. O cafea și o brioșă sunt potrivite pentru o zi de joi, la prânz.

Când am ajuns, el era acolo, s-a ridicat, am dat mâna și s-a recomandat: „Filaret. Neagu Filaret. Încântat…”.  „Ce frumoos, zic, descendent al neamului Filaret?”

„Nuuu, am nume de autogară, știți, gara…autogara Filaret?… N-ați fost pe acolo?”

„Aăăă, am fost…dar probabil aveți strămoși în neamul Mitropolitului…cărturarul și istoriograful Bucureștilor…”

„Cine?, mă întreabă ochii rotunzi și măriți de uimire ai omului meu”.

„Păi Filaret, care a ctitorit Fântâna de pe dealul Filaretului, cu apă bună și rece… ”

„Oooo, cred că mare și vestit a fost nenea ăsta, dacă știți așa multe despre el!

A murit? ”

Deja Caragiale ar fi fost mândru de noi și eu uitasem pentru ce venisem acolo.Cafeaua m-a mai ciupit un pic și mi-am apăsat butonul cerebral al redresării.

„Lăsați…ziceam că aș dori să mă ajutați cu marketinguț asta online, nu prea mă duce capu’ la el…”

„Haideți doamnă, că vă învăț, marketingu și PR-ul se lipesc timbru pe femeia frumoasă!”

Mă gândeam să-l întreb ce legătură am eu cu frumusețea, dar mi-am însușit eticheta, până la urmă, cine sunt eu să-l contrazic pe maestrul Filaret? Si am început să-i povestesc despre planurile mele…

La sfârșit, mi-a zis că e plăcerea lui să plătească și nu m-am opus. Sunt și ascultătoare, nu doar frumoasă! Totuși, un gând mă ținea încă pe fotoliu.

„Auziți, dar nu v-ar plăcea să aflați povestea arborelui dvs?… (Pauză jenantă) …genealogic, zic. Ați putea descoperi atâtea lucruri surprinzătoare despre dvs și familie, despre tipare de relație, despre obiceiuri, traume…”

„Traume? Păi de traume am eu nevoie, doamnă? Da’ acuma că vă aud, parcă mă imboldește ceva. O să văd dacă am timp…

Mă distrează că lumea mă asociază cu autogara. Sunt aproape celebru, ca un brand! Si nici nu sunt din Bucureșți…”

Pe drum, mă gândeam ce am eu de învățat din întâlnirea asta…Dar am preferat să mă afund în umorul ei care, nici măcar nu știu dacă să-l consider drept amărui…

Cât despre rezultatele mele în marketingu’ Filaret, vă țin la curent!…