E bine să fii furios. Tinerii trebuie să clocotească. Zeus îmi spusese primul Júnior, după numele unui fotbalist brazilian pe care mi-l aminteam ca prin vis. Cred că era fundaș, ceea ce mai degrabă mă jignea. S-ar fi cuvenit să-mi spună măcar Pelé, dacă nu Maradona. Dar fiind unul dintre juniorii redacției, m-am pomenit poreclit așa. Și am lăsat-o cum a căzut.

Adevărul mai e și așa: erau cam papagali ziariștii, dar mie îmi plăceau și așa – papagali. Zeus îmi spusese Júnior, așa că acum toți îmi spuneau Júnior. Deși papagali, destui erau și săriți de pe fix și toți rataseră deja sau mai aveau foarte puțin până la ratare. Probabil că bani, cu adevărat, avea doar Zeus. Și cel mult garda lui de lingăi, căci nici el nu era scutit de lingăi.

În ziua aceea eram încredințat că Zeus mă chemase să vorbim despre Ornella. Trupul ei fierbinte ardea încă în amintirea mea. Noaptea fusese recentă și mi-ar fi plăcut să o repet. Cât despre întâlnirea cu Zeus, aveam de gând să tac, așteptând să mute el primul. În definitiv, jucam deseori șah în gând – și câștigam.

• Júnior, ai venit? Închide ușa, te rog.