• Așa, uite am primit acum două zile o invitație de la un ziar din Chișinău: să le trimitem un om o săptămână pentru un schimb de experiență. Și m-am gândit să îți propun ție să mergi. Ia-o ca pe o excursie. Nu trebuie să scrii nimic de acolo, doar să te bucuri de Moldova.

Și Zeus a zâmbit zâmbetul său incomplet și știam prea bine că ar fi vrut să spună: de Moldova, de vin și de moldovence. S-a abținut pentru că bănuia că are microfoane în birou. Ziarul nostru era totuși printre cele mai importante din țară, nu se cuvenea să rămână chiar așa, nesupravegheat. Și nici nu se cuvenea ca el să se dovedească frivol. Trebuia să treacă drept om serios în lume.

Auzind de Moldova, adevărul integral e că și eu m-am gândit la moldovence. La vin nu mai aveam puterea să mă gândesc după noaptea cu Ornella, încă mă resimțeam, aveam o durere în mușchi și în oase și umbra unei mahmureli îmi stăruia pe chip.

• Ce zici, Júnior? Te duci, reprezinți cu cinste ziarul nostru?
• Când ar trebui să plec?
• Aici e o problemă. Astăzi. Peste fix – și Zeus s-a uitat la ceas – trei ore. Adică într-o oră trebuie să pleci la aeroport. Ce v-am zis eu despre bagajul de urgență? Îl ai făcut la birou?
• Îl am.
• Bravo, atunci, ce te-ar putea opri? Treci pe la doamna Mini, să-ți dea toate informațiile. Cu ce zbori, cu cine să vorbești acolo, tot.