Instalație participativă.

 

Mulțimea așteaptă să intre în sală.

 

Se strecoară un individ cu o valiză mare:

 

• Doamnă/domnișoară/domnule/nene (depinde cine îi stă în drum), păi ce facem aici, stăm așa în drum? Stăm așa… Încurcă-lume? Hotărăște-te, domnule/doamnă, pe care parte stai? Ia uite, mă, nene, mă, se stă aiurea în drum. Aoleu. De aia nu mai ajungem noi nicăieri. Noi, ai noștri. Noi, țara. Da, domnule/doamnă, da, da.

 

Se strecoară și o femeie cu părul făcut permanent:

• Așa e, așa e cum se spune, are mare dreptate domnul, are dreptate. Bravo, domnule! Bravo! Dacă nu sunteți la coada asta de ce vă băgați? Că nu sunteți. Ce, aveți prioritate? Nu aveți prioritate. Aici e low-cost, domnule, nimeni nu are nicio prioritate. Suntem toți la fel.

Individul cu valiza mare:

• Ca în socialism, doamnă. Foarte bine spune, doamna, foarte bine. Hai, hai, toată lumea la locurile lor. Să stea fiecare liniștit la locurile lor. Stați liniștiți la locurile voastre, tovarăși. (Râde).

Urcă pe scenă. Muzică de fundal.

Se așază pe un scăunel, prinde centura. E pe locul de la culoar. Lângă, la mijloc, e doamna cu părul permanent. Mai vine și o domnișoară mai corpolentă, cu niște căști mari pe urechi. Se aude o muzică de fundal – Iggy Pop – The Pessenger. Ea ocupă locul de la fereastră.

Domnul (dă din cap indicând domnișoara, dar se adresează doamnei): Doamnă, nu te mai înțelegi cu ăștia, vă spun sincer. Tineretul domană, nu mai, gata. Nu mai e ce a fost. Toată ziua – bum, bum, bum. Capu’… Nu mai.

Doamna (aprobator): Mare dreptate aveți, poate îmi bubuie așa tot drumul, că înnebunesc, eu sunt și cu tensiunea. Și dumneavoastră sunteți cu… tensiunea?

Domnul (dând din cap): Tensiunea, colesterolul rău, tot. Sunt și cu vezica urinară, nici nu vă mai spun. Ce să facem, după o anumită vârstă, se adună.

Doamna (aprobator): Așa este, cum spuneți dumneavoastră. Se adună toate. Ce le-o plăcea așa să le bubuie.

Instalație video: vedem ce se întâmplă între timp pe culoar, unde se strecoară mai mulți pasageri care se împung cu valize cu tot și strigă unii la alții: Un’ te bagi, dom’le, vezi matale că e loc aicea? Un’ te grăbești așa, că nu pleacă fără dumneata. Haideți, doamnă, înaintați, că ne apucă Moș Nicolae (e vară, oamenii sunt în tricouri și pantaloni scurți) aicișa. Haideți, doamnă, că începe Singur Acasă pe Pro TV. Aoleu, toți moșmondiții! Ați votat cu Nicușor, doamnă? Uită-te, bă, la ei. Da, vă întreb așa, ca gest. (Voce din fundal): Dacă nu le dă Soros bani să zboare la clasa întâi!

Domnul (dă din mână, dezgustat): Așa este în țara noastră, doamnă, nu poți să faci nimic. N-ai cu cine, ați observat? Spuneți, doamnă, ați observat?

Doamna (dă, din mână, dezugstată): Eh!

Domnul: Păi, da, că nu poți să te dai jos dintr-un mijloc de transport în comun, că te dai cap în cap cu ăla de urcă. Unde o să ajungem noi în ritmul ăsta? Doamne, Doamne…

Doamna (surâzând): Domnule, important este să ajungem noi acum la Palermo și apoi mai vedem ce o să fie.

Domnul: Ați spus o vorbă mare, o vorbă adevărată, scumpă doamnă. Ia spuneți-mi, cu ce vă ocupați dumneavoastră la Palermo?

Doamna (roșind): Am muncit, domnule, am muncit. Am îngrijit o bătrânică, mi-a murit și acum mă duc să intru în slujbă, să muncesc la un conte. Să am grijă de un conte bătrân. Are nouăzeci și patru de ani, vă dați seama. Nouăzeci și patru de ani și o casă cu douăzeci și nouă de camere, așa mi-a spus prietena mea, care e deja acolo. Am și o fată, fiică-mea, care e acolo. Nemăritată, dar… E acolo!

Domnul: Tot o fată am și eu. Să vă trăiască!

Doamna: Să ne trăiască!

Domnul: Da’… Cât i-o veni întreținerea în douăzeci și nouă de camere? Doamne, Doamne… Că nu le mai ajunge.

Doamna: Nu le mai ajunge, dar uite că mai trăim și noi pe lângă ei, ce să facem, dacă țara noastră este cum este.

Domnul: Țara noastră se îndreaptă într-o direcție greșită, doamnă. Haideți că s-au așezat și berbecii ăștia la locurile lor. Ce le-o plăcea să se împungă atâta, nu știu. Parcă…

Doamna: Nu vedeai așa ceva înainte.

Domnul: Exclus.

Doamna: Și stăteam și noi la noi acasă, nu mai umblam prin lume de colo până dincolo. Dar dumneavoastră, cu ce vă ocupați? Ca profesiune, mă refer.

Domnul: Scumpă doamnă, am fost inginer, inginer naval. Am lucrat la făcut vapoare. Dar, după cum știți, nu mai avem vapoare, s-au furat.

Doamna: Băsescu.

Domnul: Băsescu și ceilalți, doamnă. Că n-a furat Băsescu singur, haideți să fim serioși. Nimeni nu poate să fure singur o flotă.

Doamna: Eh!

Domnul: După care m-am reprofilat, doamnă, și am devenit depanator. Am reparat televizoare, mașini de spălat, aspiratoare.

Doamna: Vai!

Domnul: Vai, doamnă, vai. După care n-a mai mers cu depanatul, așa că am început să lucrez la niște benzinării, la sistemul de supraveghere, repar camerele de supraveghere, doamnă.

Doamna: Foarte interesant. Și la Palermo?

Domnul: La fată, doamnă. Am și eu fată, am doi nepoței din partea ei, făcuți cu un italian. Italianul – marinar. A plecat pe mări și oceane și mai dă pe acasă din ani în paști. (Șoptit): Fii-mea, văzând că ăsta nu e pe acasă, nu vă ascund că a mai umblat și cu un negru…

 

Doamna: Vai!

Domnul: Vai, doamnă, dar ce să faci, tinerețea…?! Poate ați fost și dumneavoastră tânără și știți cum e.

Doamna: Eh!

Domnul: Eh, doamnă. Atât i-am zis: mă, tată, ai grijă, să nu ne trezim cu vreo maimuțică în casă. Noi, ca noi, da’ bărba-su, vă dați seama…

Doamna: Și doamna? Soția? Unde vă e soția?

Domnul: Doamnă, soția e deja la fată, îi mai ajută prin casă. Vine acasă de două ori pe an, în rest mă gospodăresc singur. Acum, că ne cunoaștem, sunt în măsură să vă spun că și eu cam…

Doamna: Vai!

Domnul: Vai, doamnă. Am găsit o fată de la țară. Și mai vine, mai face curat, mai face… E țigancă, nimic de zis, dar e cuminte.

Doamna: S-a complicat lumea.

Domnul: S-a complicat, doamnă. Simțiți și dumneavoastră?

Doamna: Ca o vâjâială, așa?

Domnul: Ca o vâjâială la cap, doamnă. O fi de la aerele astea condiționate, naiba să le ieie! (Dă să închidă instalația de aer de deasupra capului). Așa.. Haideți să vă ajut, trebuie să rotim cu încetinătorul, așa.

Doamna: Să vă dea Dumnezeu sănătate!

Domnul: Doamne ajută, doamnă!

Doamna: Doamne ajută, dar toți fură! Și cât să mai ajute și Dumnezeu, sărăcuțul?!

Domnul: Important e că am închis drăcovenia asta și nu ne mai trage curentul. Nu mai ajută nici Dumnezeu, doamnă, cum spuneți dumneavoastră. Dar știți de ce nu mai ajută?

Doamna: Ia!

Domnul: Pentru că n-ai cu cine, doamnă. Dumnezeu lucrează prin oameni și nu mai ai cu cine, ascultați-mă pe mine ce vă spun. Știți câte baze sportive erau în București înainte de 1989?

Doamna: Ia!

Domnul: 107, doamnă. O sută șapte, în fiecare cartier se găseau. Tot Bucureștiul era împânzit de baze. Știți câte mai sunt acuma?

Doamna: Câte?

Domnule: Funcționale, patruzeci și șase. Și restul?, vă întrebați. Restul le-au înghițit rechinii imobiliari, doamnă.

Doamna: Dar de unde știți atâtea? A zis la televizor?

Domnul: Niciun televizor, doamnă. Nu mai urmăresc din anul 2002 televiziunea. Minte. Am citit în Gazeta sporturilor, doamnă. La ziar. Ziarul e mai serios, să știți de la mine.

Doamna: O fi, dar eu nu prea… Mai mult Formula As, dar parcă s-a stricat și Formula… Nu mai găsești o rețetă, nu mai găsești nimic.

Domnul: Totul trece, doamnă, totul trece și toate alea se schimbă.

Doamna: Cică vine tineretul și face progresul.

Domnul: Face, mă iertați, pe pizda mă-sii (arată din ochi către fata care ascultă muzică la căști). Lăsați, doamnă, că nu e bună nici atâta carte. Te tâmpește la cap. N-ați văzut?

Doamna: Așa este, domnule. Mege și așa. Acuma nu mai pretenții, că să nu mai bagi în serviciu o rudă, o nășică, un cumătru, că să nu mai aia, că să nu mai ailaltă…

Domnul: Europeni, vezi Doamne. Că să-i cânți porcului la muzicuță înainte să-l tai.

Doamna: Prostii!

Domnul: Prostii mari, doamnă! Și noi proști că stăm, mă iertați, capra lor.

Doamna: Ce să vă iert, că așa e. E rușine mare, dar așa stăm.

Domnul: Unde nu vii tu, Țepeș Doamne…

Doamna: Ca punând mâna pe ei…

Domnul: Să îi împarți în două cete…

Doamna: În tâlhari și în mișei.

Domnul: Eminescu! Domnul nostru Eminescu, doamnă.

Doamna: Păi da, că înainte se învăța carte, acuma toate prostiile.

Domnul: N-ați auzit ce s-a dat la Bacalaureat? Că am citit în ziar, în Adevărul, doamnă. Topârceanu, auziți și dumneavoastră.

Doamna: Bătaie de joc.

Domnul: Bătaie de joc pe banii noștri.

Doamna: Cică reformă, cică au venit ăștia și…

Domnul: Eh, ăștia! Parcă ăștia-s mai breji, ăștia nu-s tot ăilalți? Că tot ăia sunt, vedeți-vă de treabă!

Doamna: Eh!

Domnul: Un singur cuvânt vă spun și vă las să savurați călătoria, doamna.

Doamna: Nu, că e o plăcere, mai vorbim și noi, mai… aia… mai…

Domnul: Cuvântul, doamnă. Cuvântul este: pă-du-re-a.

Doamna: Pădurea?!

Domnul: Pă-du-rea, doamnă. Pă-du-re-a Băneasa. Securitatea, doamnă!

Doamna: Vai!

Domnul: Vai, doamnă, dar toți sunt securiști. Și ăia care nu sunt se fac.

Doamna: De aia nu merge nimic în țara asta!

Domnul: De-aia, doamnă. Eu, ca să vă spun sincer, nici nu mai votez, că n-am cu cine.

Doamna: Ziceți că… Era mai bine înainte?

Domnul: Știți ce zic eu, doamnă? Eu zic așa: că el era băiat bun, dar l-a stricat ea.

Doamna: Căutați femeia!

Domnul: Ce să caut, doamnă?

Doamna: Femeia. E o expresie. Am citit în Formula As și mi-a rămas așa, în cap.

Domnul: Ah!

Doamna: Adică femeia e mereu de vină.

Domnul: Nu mereu, dar în cazul ăsta ea a fost. Tovarășa inginer academician doctor. Doctor pe, pe, pe, mă iertați, pe pizda mă-sii!

Doamna: Dar, vă rog. E o lume liberă. Avem libertatea expresiei.

Domnul: Păi avem, că de aia am murit noi la Revoluție!

Doamna (oftând): Am murit, așa e.

Domnul: Doamnă, o să ziceți că sunt nu știu cum, că n-am vocabular, deși v-am zis, am mai văzut și eu marinari, vapoare, am mai văzut. Doamnă, v-o zic direct și cu toată puterea acestei afirmații: suntem pielea… mădularului, doamnă!

Doamna: Vai!

Domnul: Vai, doamnă. Vai de mămica noastră care plânge pe drum. Dacă mai face Dumnezeu vreo brânză cu noi, când o avea cu cine, desigur. Dumnezeu… Și iar o să vă rog în avans să mă iertați. Dumnezeu, mânca-i-aș eu cuculețul lui!

Doamna (îi dă una peste umăr): Vai, domnule, chiar aveți un vocabular ceva de speriat!

Domnul: Iertare, doamnă. Așa m-am deprins. Dar să știți, doamnă, că românul nu e prost! Îi merge mintea…

Doamna: Mai mult la prostii îi merge.

Domnul: Prostii-neprostii, de mers îi merge! Românul e cel mai deștept om din lume, dar luat la bucată, ascultați-mă pe mine, că știu ce spun. Când îi pui la grămadă, se omoară între ei.

Doamna: Miorița.

Domnul: Miorița, doamnă.

Doamna: Baltagul.

Domnul: Baltagul, doamnă. Dar văd că vă place limba și literatura română.

Doamna: Am făcut Liceul Pedagogic eu, la bază sunt învățătoare.

Domnul: Se vede, o doamnă elegantă, cu cunoștințe. Păcat că acum nimeni nu mai face nimic și pentru țara asta.

Doamna: Așa e, și pentru ce să mai faci ceva? Pentru ce să te mai lupți? Noi n-avem și noi un… ideal, un ceva, acolo.

Domnul: Ce ideal, doamnă? Tineretul a început cu droguri, cu prostii, cu pastile, cu boabe, că așa le zice, boabe.

Doamna: Vai!

Domnul: Vai, doamnă, dar vine de la americani. Că mai avea dreptate și cine zice că ăl mai prost om din lume e americanu’.

Doamna: Da, domnul Rebengiuc în filmul Balanța… Splendid film de cinema! Nu ca acuma, toate prostiile…

Domnul: Păi, și la teatru nu e la fel? Se compară țâști-bâștii ăștia din ziua de azi cu marii noștri?

 

Doamna: Eh, se compară…

Domnul: Unde mai avem noi acum un Beligan, un Marinuș Moraru?…

Doamna: Nu mai avem de niciunele! Știți care e problema?

Domnul: Care e problema, doamnă?

Doamna: Să fure, că nu zice nimeni să nu fure, dar să ne dea și nouă!

Domnul: Așa! Așa e corect!

Doamna: Ați observat că nimeni nu mai gândește azi cu capul lui? Toți – cu capul internetului!

Domnul: Eh, era să zic eu o prostie, să mă iertați!

Doamna: Vai!

Domnul: Vai, doamnă, dar așa e, să fure, dar să mai și facă. Și ce a apărut acuma, că fără hoți, fără… Un’ te crezi, bă, băiatule, tu? În Elveția? Poftim, du-te în Elveția! Ce, te țin eu?

 

Doamna: Eh, parcă și la ăia o fi mai bine!

Domnul: Cum să fie, doamnă, mai bine? Nu ați văzut și în Italia la copii? Dacă eu v-am zis că fii-mea, fii-mea, deci, nu alta, străină… a început să umble cu un un… Mi-e și rușine, să zic, cu un negru, doamnă?! Din Etiopia sau nu mai știu de unde.

Doamna: Eh, lăsați, că și negrii sunt lăsați tot de la Dumnezeu.

Domnul: Eu nu zic să nu fie, dar să fie la ei, acolo. Nu să vină aici, pe continentul nostru, și să facă ei, să strice casa la femei.

Doamna: Sunteți aspru la critică. Dar e de înțeles. E de înțeles…

Domnul: Doamnă, știți ce meserie merge cel mai bine, dincolo de ăștia cu calculatoare și toate prostiile astea?

Doamna: Ia!

Domnul: Popă, doamnă! Po-pă!

Doamna: Așa e!

Domnul: Nu că așa e? Păi, ați văzut dumneavoastră popă sărac?

Doamna: N-am văzut.

Domnul: Așa e, n-ați văzut. Toți umblă grași în drum și cer bani să facă biserici. Nu le mai ajunge nici la popi.

Doamna: E păcat să vorbim cu păcat.

Domnul: Păcatul e la ei, doamnă, ascultați-mă pe mine ce vă spun eu. Păcatul e la ei.

Doamna: Treaba lor.

Domnul: Treaba lor, dar îi vede Dumnezeu. Auziți, doamnă, Brâncuși vă place?

Doamna: Brâncuși?!

Domnul: Brâncuși, da. Că mie nu-mi place de nicio culoare. Adică, ce, mă, asta? Ce vrea să zică, să reprezinte? Nu înțeleg, și am zis că oi fi eu mai prost, mai de la țară. Dar dumneavoastră, femeie educată, cu Pedagogicul făcut, ziceți-mi, poate pricep și eu…

Doamna: Eh, cum să… Brâncuși, sigur că da. Coloana Infinitului! Masa tăcerii! Că cele mai frumoase sunt tot la noi în țară.

 

Domnul: La Târgu-Jiu.

Doamna: Sigur că da, la Târgu-Jiu! Nu, că avem țară frumoasă…

Domnul: Știți cum se spune: păcat că e locuită…

Doamna: Locuită și (șoptit) și de cine? Fiindcă nici nu vă mai zic.

Domnul: Ziceți, doamnă, că suntem noi între noi.

Doamna: De țigani, domnule! Că nouă din zece au ajuns să fie țigani, asta este, am spus-o. Și care nu e țigan se poartă de parcă ar fi.

Domnul: Ați ridicat o mare problemă, doamnă. Ce ne facem cu noi cu ăștia? Cu manele… cu… Nu mai avem ce să ne facem! Și știți de ce, că dacă ai doi se face șapte. Doi se face șapte, cum vă zic. Se multiplică, doamnă. Și românii, uite, pleacă la muncă cinstită, că nu le place să fure.

Doamna: Și apoi tot de noi spun că suntem rasiști, că suntem…

 

Domnul: Că cică romi, auziți și dumneavoastră. Păi, ce ești, mă, tu – băutură cubaneză? Ești țigan, mă! Țiganul tot țigan.

Doamna: S-a întors lumea cu fundu’-n sus!

Domnul: Nu mai ziceți așa, că mă duceți cu gândul la alte alea, care a apărut acuma.

Doamna: Vai!

Domnul: Păi, vai, că nu mai ai loc de ăștia să mergi pe stradă! Toată ziua defilează… Și cu pene pe, pene pe, mă iertați, pene pe fund, nu așa!

Doamna: Nu le place lor dacă nu… M-ați înțeles?

Domnul: Eu v-am înțeles pe dumneavoastră… Ia uite, trece fata cu mâncarea. Da’ nu iau nimic, păi ce să mai iau, că acușica ajungem și dacă nu mănânc o piță!

Trece stewardesa, o fată oacheșă, frumoasă, împingând un cărucior. Stewardesa: sandwich, cafea, ceai? Avem de lămâie, fructe de pădure, mușețel…

Doamna: Mușețel? A băgat de mușețel?

Domnul: Nu știu ce să mai inventeze ca să-ți ia banii. Ăsta e nivelul la care discutăm.

Doamna: Îmi permiteți să vă citez din Marin Preda?

Domnul: Doamnă, vă permit să-mi citați și din Rebreanu! Dacă e vorba de clasici, respect!

Doamna: Pentru că suntem proști, Cocoșilă, să mă iertați. Din Marin Preda. Moromeții.

Domnul: Cunoaștem, doamnă, că nu suntem nici noi noi.

Doamna: Și uite că… Uite că țara nu merge înainte cum trebuie.

Domnul: Nu putem mai mult.

Doamna: Am făcut și noi ce am putut și cum am știut.

Domnul: Și Revoluție, mă iertați, am făcut tot cum ne-am priceput.

Doamna: Credeți că… au fost tot ăștia?

Domnul: Păi da, cine? Mama? N-a fost mama pe acoperiș să tragă cu pușca, Dumnezeu s-o ierte.

Doamna: S-a prăpădit?

Domnul: S-a prăpădit sărăcuța, în ’98. Nici n-a apucat să-l vadă pe Constantinescu dus. Că mămica nu-l înghițea. Îi zicea “Țapu’”, doamnă. Și credea mămica, credea că e Antihristul!

Doamna: Vai!

Domnul: Păi, vai, dar chiar era, nu mai știți în ce hal a putut să lase țara noastră…

Doamna: Lăsați că și acuma, știți vorba: să fie bine, ca să nu fie rău!

Domnul: Dar știți cine a spus-o prima dată?

Doamna: Nu știu, domnule.

Domnul: Gheorghe Hagi, doamnă. Marele nostru fotbalist.

Doamna: Hai, lăsați-mă!

Domnul: Dacă vă zic… Și mai spune că lumea că e nu știu cum și nu știe să vorbească. Am citit în Gazeta Sporturilor.

Doamna: Și dumneavoastră cine credeți că ar trebui să ne conducă?

Domnul: Domnul Gigi Becali!

Doamna: Domnul Gigi?

Domnul: Da, doamnă. Că e rău de gură, da’ dă și la săraci…

Doamna: Mai și dă, e adevărat.

Domnul: Arătați-mi mie unul care mai dă, dar nu o să-mi arătați nimic, că n-aveți ce, că nu dă nimeni, că aia e.

Doamna: Mai aveți și dumneavoastră dreptatea dumneavoastră.

Domnul: Am doamnă, am. Că în rest… Nu le mai ajunge! Și acuma i-a luat pe toți corectitudinea. Ehe, țară de manele, șaorme și păcănele…

Doamna: Și videochat, domnule, că a apărut și ăsta acuma.

Domnul: Și prostii d-astea, care a apărut acuma. Că noi ce mai avem? Farmacii, amanet, second-hand. Nu mai producem nimic în țara asta.

Doamna: Nimic.

Domnul: Ne-a furat străinii.

Doamna: Tot.

Domnul: Fabrici.

Doamna: Furate.

Domnul: Industrie.

Doamna: Furată.

Domnul: Făceam de toate.

Doamna: Nu mai facem nimic.

Domnul: Tot americanii, vedeți-vă de treabă! Și din ăștia, cu mofturi, adică tu știi cine sunt eu?

Doamna: Puteți să spuneți dumneavoastră orice, dar românul e patriot!

Domnul: Păi, am zis eu ceva? Am zis eu că nu e?

Doamna: Românul iubește țara lui!

Domnul: Așa e și frumos și bine. Și se bagă alții în oala noastră. Păi, iertați-mă, doamnă, da’ nu e treaba măgarului de unde beau oile apă.

Doamna: Foarte interesantă vorbă. Să o țin minte.

Domnul: Țineți minte, doamnă, ce vă spun. Dar cel mai rău e tineretul, cine nu spune așa nu știe ce vorbește și, iertați-mă, dar mănâncă și căcat!

Doamna: Vai!

Domnul: Vai, doamnă! Știți ce mi-a zis un tirplici d-ăsta când m-am dat jos din tramvai: Tataie, te caută moartea pe acasă și matale mergi cu tramvaiul la șosea…

Doamna: Vai!

Domnul: Dar știți ce i-am zis și eu lui?

Doamna: Ia!

Domnul: Nu mă caută, bă, nicio moarte, stai tu liniștit, că sunt nemuritor, ca domnul Iliescu!

Doamna: Ha-ha. M-ați făcut să și râd. Așa ceva. Așa ceva….

Domnul: Doamnă, că m-ați întrebat, eu nu spun că era mai bine înainte, dar altul ca Ceaușescu nu se mai naște nici într-o sută de ani.

Doamna: O mie, poate!

Domnul: O mie, cum ziceți dumneavoastră. Democrație, zice acuma. Ce democrație, doamnă?! Că o mână spală pe alta și amândouă spală fața, parcă noi nu știm?! Parcă noi suntem proști!

Doamna: Și când mai apare câte unul…

Domnul: Păi ce, îl lasă ăștia să apară?! Că imediat îi dă în cap! Îți stă mintea în loc.

Doamna: Noaptea minții, nene, mă iertați de vorbă, dar așa e vorba.

Domnul: Vă iert, doamnă. Proști, doamnă, proști! Proști toți! Și s-au trezit toți puțoii cu caș la gură, mă iertați că zic așa, să ne facă ei nouă legea.

Doamna: Vă iert, domnule.

Domnul: Nu mai există respect.

Doamna: Nu mai există lege.

Domnul: Nu mai există bun-simț! Tineretul pulii!

Doamna: Vai!

Domnul: Vai, doamnă. Iertați-mă, că sunt și eu cu tensiunea și m-am și enervat.

Doamna: Gândiți-vă la ceva frumos…

Domnul: Ceva frumos, ziceți?!

Doamna: Da, ceva frumos, ca Nadia Comăneci la bârnă la Montreal, în 1976…

Domnul: Ehe…

Doamna: Ehe!

Domnul: Aicea vă dau dreptate, era mai bine înainte!

Doamna: Și cu vremea asta, n-ați văzut? Ba e cald, ba e frig, ba e așa, ba e pe dincolo. Nu mai e nimic din cum era și cum trebuie să fie.

Domnul: S-a stricat și clima, mai are dreptate și cine zice că… Încălzirea globală, astea.

Doamna: Ați văzut-o și pe domnișoara stewardesă? Săraca, nemăritată și un pic țigancă…

Domnul: Eu v-am zis, n-am nimic cu ei, că și eu… Dar știți ce cred?

Doamna: Ia!

Domnul: Cred că are pe unul și nu vrea să o ia cu acte…

Doamna: Așa e. Că eu i-aș zice: da’, faceți, mă, mămică nuntă. Stați așa, cu păcat. Și profită derbedeii ăștia de tinerețile ei, sărăcuța…

Domnul: Doamnă, aveți mare, mare dreptate. Dar vreau să vă spun că am fost în concediu de odihnă în Bulgaria și a fost extraordinar.

Doamna: Eh, Bulgaria…

Domnul: Bulgaria e altceva, Bulgaria oferă.

Doamna: Dar nici nu se compară.

Domnul: Nu e ca la noi, cu toți cu nasul pe sus, cine, mă, ăla, cine, mă, aia, bă, mă lași, bă, eș’ nebun?

Doamna: Și e păcat, domnule, e mare, mare păcat. Pentru că avem și noi toate formele de relief.

Domnul: Lăsați, că și bulgarii au. Am văzut eu. Munții! Munți… Bulgariei… Litoralul… Pădure, verde, frumos.

Doamna: Au și ei, foarte bine, să aibă. Dar nouă un Țepeș ne trebuie, am mai zis noi. Măcar dacă îi potelea Deneaul ăla, că pornise bine, dar parcă s-a fâsâit.

Domnul: Pe ai noștri nu-i mai potolește nimeni!

Se foiește în scaun.

Domnul: Iertați-mă, mă cam strânge chestia asta. Poate și unde am făcut un pic de burtică.

Doamna: Nu e problemă. Dacă îmi îngăduiți să zic, bărbatului așa îi șade bine, cu puțină burtică.

Domnul: Mă bucur că gândiți așa.

Doamna: Gândim asemănător, să știți.

Domnul: Am observat, am observat.

Doamna: Avem oameni frumoși.

 

Domnul: De bărbați nu zic. Dar femei – cele mai frumoase femei! Se știe!

Doamna (roșind): Nu se cade să zic, dar zic: aveți dreptate!

Domnul: Doar că nu mai e educație. Nu mai poți să dai o palmă la un copil. Păi unde dă tac-su crește. Unde dă mă-ta – te înveți minte!

 

Doamna: Și drogurile, domnule, cum ziceați și dumneavoastră. Bagă copiii droguri, vă dați seama!

Domnul: Ar trebui împușcați toți! Scurt, pe doi. Ca-n China. Pe stadion. Împușcați direct toți traficanții. Iar consumatorii: bătaie plus amendă, bătaie plus amendă.

Doamna: Nici nu știi ce să mai zici.

Domnul: Ce să mai zicem, nu mai e nimic de zis, s-au adunat toate, și homosexualii, iertați-mă că folosesc cuvântul, și ungurii…

Doamna: Ungurii?!

 

Domnul: Ungurii, doamnă. Nu-mi spuneți dumneavoastră mie de unguri, că am cerut eu o dată o pâine în Ardeal și…

Doamna: Vai!

Domnul: Vai, doamnă. Românul nu e așa. Românul nu e hain. Românul e harnic și primitor.

Doamna: Noi n-am atacat niciodată pe nimeni.

Domnul: Pe nimeni, doamnă. Nici Antonescu săracu’ n-avea ce să facă, mareșalul, doamnă. Cât era el de mareșal, ce era să facă, dacă îi ținea Hitler sula-n coaste?!

Doamna: Păi, și Holocaustul?

Doamna: Ce Holocaust, doamnă, vedeți-vă de treabă! Eu nu zic că n-a fost nimic, că a fost, dar acolo la ei, la nemți, la cine a fost. La Auschwitz. Nu la noi. La noi n-a fost nimic, vedeți-vă de treabă. Românul e om serios. Nu există! Românul e om. Și știți ce nu-mi mai place mie, doamnă?

Doamnă: Ce?

Domnul: Că după ’90 s-a întors alde Regele să-și ia el palatele, și în baza la ce? Că doar nu le-a făcut mă-sa. Nu tot noi?! Poporul?!

Doamna: Așa e! Dar uite că nimeni nu zice.

Domnul: Nu zice, că e poporul cum e. Și dacă zice tot degeaba e. Doamnă, am plătit vreau să fiu servit cum se cuvine! Dar nu vedeți că toți își bat joc de consumatori? Că dacă sun eu acum după fătuca asta să-mi aducă o apă, îmi aduce? Nu-mi aduce. Mă pune la plată.

Doamna: E păcat.

Domnul: E păcat, doamnă. Că țara noastră i-a dat pe Ilie Năstase și Gheorghe Hagi, v-am mai zis eu dumneavoastră…

Doamna: Parcă noi nu știm!

Domnul: Știți, doamnă, că știe o lume întreagă cine suntem noi, românii. Primii în toate am fost. Primii, ascultați-mă ce vă spun, că nu vă mint. Dar ne-au furat toți pe toate părțile și noi de deștepți ce am fost i-am umplut pe alții de bani. Păi, evreii?

Doamna: Aoleu!

Domnul: Aoleu, doamnă, dar vin eu să vă întreb: de ce să ia evreii banii? Noi suntem proști? Noi nu știm să luăm banii noștri?

Doamna: Uite că suntem.

Domnul: Uite că suntem, doamnă… Toți să ne fure, pe toate părțile, să ne ia aurul, să ne ia pădurile. Toți fură. Dar mai lăsați-ne, bă, și nouă ceva!

Doamna: Păi de aia a plecat și tineretul, că mai are și el dreptate tineretul. Dar parcă doar tineretul… D-aia am plecat și eu! Știți ce salarii mici erau în învățământ… Și încă sunt!

Domnul: Așa este, nu e niciun viitor în țara asta. Eu mai mult pentru tineret ziceam, că de-acuma… Proști am fost noi, mă iertați, doamnă, că n-am plecat de la tinerețe. De tot!

Doamna: Și unde era să ne ducem?

Domnul: Cum unde? În Europa!

Doamna: Păi da, Europa nu ne spoliază?!

Domnul: Ne spoliază, ne spoliază, dar ne mai lasă și nouă ceva. Păcat, vă spun, că avem resurse naturale în țară. Suntem grânarul Europei. Ați fost cu Atlasib-ul în Italia? Înainte, când se mergea?

Doamna: Am fost și cu autocarul, sigur că am fost.

Domnul: Și n-ați văzut?

Doamna: Ce să văd?!

Domnul: Cum ce să vedeți, doamnă? Catedrale ce și-au făcut ăștia, pe la Viena și pe peste tot, pe cârca noastră, a românilor! Care am ținut piept turcilor. Că noi am ținut.

Doamna (oftând): Am ținut…

Domnul: Că dacă nu eram noi să ne batem cu turcii…

Doamna: De la turci am luat noi multe rele.

Domnul: Și rele, și bune, ca în viață, doamnă. Că și șaorma tot de la turci am luat-o. Ne-a învățat, e adevărat, și la șpagă, la bacșiș.

Doamna: Ciubuc.

Domnul: Ciubuc, doamnă, exact cum spuneți dumneavoastră.

Doamna (oftează): Că o stație de metrou n-au fost ăștia în stare să facă în treij de ani.

Domnul: Așa e, doamnă! Că mai avea dreptate și Nicu Ceaușescu când zicea, cum zicea.

Doamna: Că n-apucăm noi să zugrăvim ce-a construit ta-su’.

Domnul: Mare dreptate a avut.

Doamna: Era deștept.

Domnul: Semăna în partea lui. Că ea…

Doamna: Savant de renume mondial!

Domnul: Apropo, n-ați văzut că la toate Olimpiadele mereu noi… Pe primul loc! Păi acolo, în America, la calculatoare, nu se vorbește limba română? Care e a doua limbă după engleză care se vorbește? Limba noastră, doamnă! Suntem deștepți, vă spun.

Doamna: Suntem deștepți, dar uite că mergem la low cost, cum a apărut acuma.

Domnul: Suntem deștepți, dar ne-au furat toți pe toate părțile de proști ce suntem.

Doamna: Și mai ales noi, domnule. Mai ales noi ne-am furat singuri pălăria.

Domnul: Așa e, doamnă. Ia uite, se vede Italia… Mă iertați, eu mă ridic un pic înainte să aterizeze, știți, vezica…

 

Scena se rotește.

 

Domnul reapare într-un salon de spital, într-o cămașă de forță, legat de pat. Vorbește singur. Două asistente îl privesc.

 

Prima asistentă: Așa agitat a fost toată ziua. I-am mărit și doza.

A doua asistentă: A vorbit singur așa, de nebun?!

Prima asistentă: Singur, păi, cu cine?

A doua asistentă: Păcat de domnul inginer. Am auzit că a fost ceva cu vapoarele.

Prima asistentă: Ca Băsescu.

A doua asistentă: Și uite cum e viața asta, că te aduce de vorbești singur.

Prima asistentă: Măcar e aici la noi și avem grijă.

A doua asistentă: Dacă noi n-avem grijă cine să aibă?!
Prima asistentă (șoptit): Noroc, cu fiică-sa. Am auzit că are un lanț de farmacii în județul Buzău.

A doua asistentă: Nu mai spune!

Prima asistentă: Așa am auzit.

A doua asistentă: Oameni mari, importanți.

Prima asistentă (șoptit): Securiști, doamnă. Nu știm noi? Că doar ăștia mor cu dinții în gură.

 

Domnul se bălăngăne înainte și înapoi și nu spune nimic.

Prima asistentă: A început să pută.

A doua asistentă: Așa e, pute, cred că s-a scăpat pe el.

Prima asistentă: Haideți, domnu’ inginer, iar v-ați căcat pe dumneavoastră…
A doua asistentă: Aoleu! Fac și nebunii noștri ca țara…

Prima asistentă, dând să-l dea într-o parte pe Domnul: Țară frumoasă!

A doua asistentă: Păcat că e locuită!

Prima asistentă: Proaste noi că n-am plecat în Italia.

A doua asistentă: Știți unde mi-ar fi plăcut mie?

Prima asistentă: Unde?

A doua asistentă: La Palermo, în Sicilia, soare, mare și banane, o frumusețe. Să mori acolo și mai multe nu… Ca Nicolae Bălcescu…

Prima asistentă: Cine? Ăla de pe bani de pe vremuri?

A doua asistentă: Da, acolo a murit el.

Prima asistentă: Cum ați aflat?

A doua asistentă: De la istorie, de la școală, mi-a rămas așa, în cap…

Prima asistentă: Ca să vezi.

Cele două se luptă cu Domnul, să-l întoarcă pe o parte.

În cor: Haideți, domnu’ inginer că ne-ați umplut de respect.

A doua asistentă: Palermo, soare, mare și banane…

Prima asistentă: Cresc banane acolo?

A doua asistentă: Banane, portocale, citrice în general, cine știe exact, ceva-ceva sigur crește.

În cor: Haideți, domnu’ inginer, haideți, vă rugăm noi…

A doua asistentă: Sicilia… Stilul baroc…

Prima asistentă: Italia, a doua noastră țară…

Oftează amândouă, Domnul se prăbușește într-o parte, ca și cum ar fi murit.  

 

SFÂRȘIT