Simpla existență e aberantă:

Suntem praf de stele convertit în oseminte,

Stele căzute și strivite,

Construind un univers steril

Pierdut în păcatele de moarte

Ce ne unesc.

Apropiați de lovituri, de traume,

Drogați, sedați, cu sufletul pierdut…

Ne rătăcim în lumea imprevizibilă

Pe care noi o clădim.

Un produs stricat de propria-i inteligență,

Dezastru și demolare.

Lumi căzute și transformate-n cenușă…