În prag apăru întâi capul ei mic, cu păr roșcat. Avea ochii cârpiți de somn. Deschise mai mult ușa și intră trăgând de o pătură roz, cu pisici colorate.

― Du-te înapoi în pat, Ruxandra.

― De ce vă certați, mami? Întrebă deși știa de ce. Tatăl ei greșise, iar mama avea să-l pedepsească. Își lăsă colțurile gurii în jos și ochii i se umeziră.

― Du-te la culcare, te rog, că vin imediat. Vorbesc cu tatăl tău un pic. Andreea știa că nu mai erau multe de spus. Se aștepta ca de data asta Sergiu să-i zică adevărul.

― Tati, ai făcut o boacănă? O să pleci pentru că te-a certat?

― Ascult-o pe mami și ne vedem mâine dimineață, i-a promis el ridicându-se de pe fotoliu și aplecându-se să o sărute pe vârful capului. Ruxandra plecă cu pătura târâș. Când Sergiu apăsă pe clanță și auzi scârțâitul, își aduse aminte că mai avea de schimbat și bateria de la duș.

― Ai ajuns la două dimineața. De data asta cu ce minciună te prezinți? Închidere de lună nu e, pană nu ai făcut, meci nu a fost, seara cu băieții va fi abia sâmbătă. Zi-mi și gata, nu mai are rost, e obositor pentru toți trei. Își împreună brațele și se lipi de ușa sufrageriei, ca Ruxandra să nu mai intre. El se sprijini de cealaltă ușă, care dădea înspre hol.

― Bine, îți spun, dar știu că ajungem la divorț și nu vreau să plec și să nu-mi cresc copilul. Își simți gura amară și parcă se făcuse brusc frig în cameră.

― Bravo, așadar recunoști. De cât timp ești cu ea?

― Cu el. Sunt cu el de un an și jumătate.