Orașul s-a umplut de oameni care stau cu spatele încovoiat

În metrouri, cel mai înalt poate să vadă departe, până la bodyguard

cum așteptă tăcut o scurtcircuitare în sistem,

un anunț de la conductor

că trenul se va opri la stația următoare

ca să-i poată îndruma pe toți afară, să-și ia un kebab lipicios

să fumeze o țigară înainte să urce pe scară,

la ultimul etaj

care n-a fost niciodată asigurat în caz de cutremur

se trezește din reverie când i se pare că-și aude numele

își aude numele spus de o voce care seamănă cu a mamei sale

dispare bărbatul înalt care-l privea mai devreme

dispar chingile în care s-au prins atâtea mâini până s-au murdărit și acum,

fără degete,

se vede că nimeni nu s-a sinchisit să le curețe

dispar călătorii si bodyguardul, care nici măcar nu-i un bodyguard la o adică

e doar o persoană plătită să asigure ordinea în tren,

se trezește în mijlocul unei câmpii sub o gură uriașă care rânjește

ploaia îl lovește pic pic pic în cap vocea devine un tunet și un fulger îl strivește

gura capătă buzele iubitei din liceu: “Gheorghiță, eu nu mai știu de capul meu”

o vede cum dispare de mâna cu un derbedeu care reușise să-și ia

un logan cu bani de la taică-său

miroase a bere stătută, lipită de teniși chinezești și la televizor, Steaua pierde cu 4-0

brusc e în alt tren, în drum spre București, mingea a rămas pe șifonier

în camera cu postere cu Hagi

lumini, faruri de mașini, un om înalt îl prinde de guler în gară

„ce vrei tu, mă? o țigară? Fir-ai tu a dracu, du-te și muncește

cine nu muncește nu primește”

vase nespălate, douăzeci de vase nespălate, două sute de vase nespălate

o prăpastie în scurgerea de la chiuvetă de vase nespălate

se uită în jos și-și vede șorțul murdar de grăsime

nimic nu mai scoate petele astea, e încălțat cu șlapi de gumă

și i-a alunecat pe degetul mare o coajă de roșie cherry

ridica fruntea – tocul gri metalizat al unei domnișoare care urcă în lift, râzând

cu un bărbat înalt, la frac, cu brațul cât piciorul lui

își pune șorțul în cui, se-așează pe canapea, o mână îi întinde o bere

la televizor, în pauza dintre reprize

o reclamă la prezervative, o reclamă la mașini, o reclamă la pariuri sportive

tot blocul urlă Gol! Simte că amețește

nu e nici un pericol, nu e la etajul zece,

bodyguardul se trezește – o voce nouă, una bine cunoscută

Urmează Stația Eroilor.