“Aș fi vrut să am un balon umflat cu ultima ta răsuflare. Să respir în fiecare an, de ziua mea, câte-o gură. Tu ai murit de 10 ani. Eu alerg repede-repede dintr-o parte în alta a camerei și mă lovesc tare de pereți. Să sune ca un clopot” Cristian Popescu

ei construiesc vieți din falsuri
așa s-a întâmplat și la tine
ai sânge frumos și sacral de asta
când vor afla îmi vor fute cartea
ca și cum ar fi un produs
domnilor doamnelor
când alergi dupa soare ești ars
nu din lipsa de curaj menționez că
iubesc ploaia
știți am sărit din burta mamei în coaiele
acestei lumi pe 11 septembrie
și îmi reprezint sistemul locomotor cu talpă de melc
nu am nevoie de mâinile lor împuțite
vreau să mulțumesc celor care au înțeles
că sub o cochilie e o inimă
și cei care cred că plămânii mei nu au guri
să-și bage vuvuzele în canalele auditive
sau să se fută