Poezia e nevoia de absolut
singura care contează cu adevărat
în piramida trebuințelor

să mănânce știu și șobolanii
și cimpanzeii se împuiază
să se fălească pot și păunii

să viseze știu și câinii
chiar și găinile pot iubi

dar să moară pentru un cuvânt
un ultim cuvânt, acel cuvânt
n-au știut decât Esenin și ceilalți aleși

poezia e ultimul loc sfânt
e Mecca, e Taj Mahal, e prima dragoste
nu oricine poate atinge Corintul
poezia e nostalgie, e remușcare
poezia e răzbunare, e cenușa iubirii
poezia e paradisul pierdut, e amintirea

nevoia de absolut ne face oameni
ultimii oameni, nu capacitatea de a recunoaște tractoare, stâlpi de iluminat
motociclete și treceri de pietoni
la cererea expresă a automatelor