Ora 05.38: Un bărbat tânăr, subțire, este în vârful unui bloc. E îmbrăcat într-un hanorac negru, blugi și pantofi tip sport. Bărbatul stă pentru o clipă într-o poziție hristică pe cruce, apoi se aruncă în gol. E un bărbat brunet, cam la treizeci de ani, cu o barbă scurtă. Numele său este Emil, numele său era Emil.

Ora 04.22: Un bărbat face sex cu o femeie. Femeia se numește Lidia. Stă deasupra și îi tremură picioarele, în timpul acuplării pe care în lipsa altui adjectiv mai adecvat o vom numi fabuloasă. Bărbatul este același: Emil. Femeia pare că atinge orgasmul și se cutremură. Emil accelerează mișcările sexuale. Acum pare că ating amândoi în același timp extazul. Lidia se desprinde de Emil. E pe marginea patului, își aprinde o țigară. Au o scrumieră între ei. Lidia îl întreabă:
– Vrei să tragi?
– Nu mai fumez.
– E, nu mai fumezi. De câte ori nu mi-ai zis tu mie vrăjeala asta? În plus miroși a țigări. Pot să-ți zic și de care. Vogue. Mentolate. Ai fost la femei, Emil?

Emil dă din mână a lehamite, se ridică, se duce spre baie.

Lidia strigă în urma lui:
– Hai, fraiere, că glumesc și eu cu tine. Dar chiar miroși a pizdă d-aia ieftină, ce ești fraier, așa? Intri să faci un duș? Ai grijă că la ora asta nu prea e presiune și sar și toate babele de cur în sus că cine se spală la patru dimineața, că sunt curvă. Sunt curvă, Emile?

Emil îi răspunde din baie:
– Nu mai vorbi prostii.

Lidia insistă:
– Zi, mă, Emile, sunt curvă? Sau ești tu mai curvă decât mine?

Se aude din baie cum Emil urinează. Jetul urinar este puternic. Lidia nu-l slăbește:
– Zi, mă, Emile, în câte WC-uri te-ai pișat în noaptea asta, ă?
– Ăsta e al patrulea.
– Ți-am zis că ești mai curvă decât mine. Vezi că ai un prosop acolo în dulap. Oricum miroseai a pizdă de când ai venit, crezi că sunt proastă! În dulap găsești prosopul, da?!

Ora 03. 29:

Un bărbat face sex cu o femeie pe la spate, sunt ca niște câini. E o femeie tânără, cu o aluniță ca a cântăreței Madonna. O cheamă Andreea, e chiar drăguță Andreea. Emil o penetrează cu furie, dar ei pare că nu-i mai ajunge atâta dezmăț:
– Mai tare, mai tare!

Emil o penetrează și mai puternic. Andreea tot nemulțumită pare:
– Vii? Vii?
– Acum!

Emil atinge orgasmul și apoi se prăbușește peste Andreea. Emil se întoarce pe spate. Andreea se întoarce și îl mângâie pe piept:
– Și zi, așa, nu mă mai iubești? Vii când ai tu chef? O dată pe lună?! De ce nu mă mai iubești tu pe mine, Emile? Ți-ai găsit alta?
– Nu mai vorbi prostii.
– Tre’ să pleci, știu. Dimineața ai ședință de redacție. Căca-m-aș în ziarul tău, Emile.
– Uite cum vorbești iar. Cum să te caci în ziar? Poate să te ștergi cu el la cur!
– Să vorbești de cur, văd că știi. Dar cum ai intrat un pic în el, ai și ieșit. N-am mai văzut bărbat ca tine, Emile!
– Nici eu n-am mai văzut femeie ca tine, Andreea.

Emil o sărută. Și se ridică. Își trage chiloții și blugii și tricoul, își pune șapca. Își trage hanoracul peste. Se încalță cu pantofii tip sport și pleacă. Coboară în stradă. Este în cartierul bucureștean Colentina. Se apropie de o Dacie-papuc. Se urcă la volan și pleacă. O lacrimă îi curge pe obraz. Emil își verifică telefonul. Vede că are un mesaj nou. Apasă butonul pentru a deschide mesajul.

Ora 1.12: Un bărbat face sex din picioare cu o femeie care stă cu picioarele desfăcute pe un birou. E tot Emil. O penetrează cu furie. Termină. Femeia se numește Simona și pare de treabă. Îl îmbrățișează și îi reproșează blând:
– Emile, Emile, Ți-am zis să nu-ți dai drumu-n mine.
– Iartă-mă.

Simona îl strânge la piept:
– N-are nimic puiule, gata, gata.

Emi își trage pantalonii aflați în vine. Simona se dă jos de pe birou.
– Și chiar nu vrei să-ți fac măcar un ceai?
– Nu, iubita. Știi că mâine am ședința aia de căcat.
– Ești cu papucul?
– Da. Cu ce să fiu?
– Să ai grijă cum conduci.
– Să plec?!
– Mai vrei o dată?

Și Simona îl trage peste ea, pe canapea. Emil își dă pantalonii jos.

Ora 12. 19: Un bărbat face dragoste în poziția misionarului cu o fată tânără. Numele ei este Alexandra. E o fată ușoară. Emil o întoarce într-o parte și continuă să facă dragoste cu ea în poziția “linguriță”. În spatele Alexandrei, Emil e străbătut de un spasm. A avut orgasm.

– Bravo, băiat! N-ai zis că o scoți la timp, că nu știu ce?!

Pe noptieră e o sticlă de vin pe trei sferturi băută și o scrumieră plină de mucuri de țigări Pall Mall.

– Hai, mă, Alexa, și tu acuma, știi cum e!
– Normal că știu cum e. Nu ești tu zmeul meu frumos? Cine e zmeul meu frumos?

Alexandra continuă să-l sărute pe Emil și se ridică să se așeze deasupra lui. Are sânii țuguiați ca tânăra cântăreață Madonna, pe vremuri.

Ora 20.24: Emil vorbește la telefon pe stradă. Se îndreaptă către Dacia-papuc:
– Da, mama, da. Știu, crezi că eu nu știu câți ani am? Treizeci și șase de ani nu mai înseamnă nimic, mama! N-o să mori mâine și n-ai nepoți. Asta e problema ta? Că n-ai nepoți? Trebuia să îți iei un câine de prăsilă, dacă ăsta era scopul vieții! Nu țip la tine, dar nu vezi cum… Hai, mă, mamă! Pe bune, acuma. N-am fost la niciun spital. O să mă duc eu când am timp.

Ora 17.23: Emil e într-un parc, stă pe bancă și fumează o țigară. O stinge cu călcâiul. Se ridică. Pleacă. În jur niște copii se dau în leagăne. Leagănele sunt pe jumătate rupte.

Ora 16.12: Emil iese dintr-un cabinet din spitalul clinic de oncologie Fundeni. Se ține cu mâna de perete. Își îndreaptă spatele, se îndreaptă spre ieșire, traversează holul. Pe hol sunt bolnavi care merg cu dificultate, unii au pungi care le colectează urina. Emil se îndreaptă spre Dacie. Intră în mașină. Stă o clipă fără să pornească. E claxonat. Emil e angrenat în trafic. Conduce. Ajunge pe o stradă secundară. O altă mașină, marca Passat, a blocat drumul, cât încearcă să intre într-o curte. Un taximetrist aflat între Emil și Passat claxonează violent. Din Passat dă să coboare nervos un popă. Taximetristul scoate capul pe geam:
– Ce e, părințele, ești smardoi? Că poate mă dau jos acuma la tine să-ți iau morțișorii în pulă!

Taximetristul deschide ușa, ia de pe bancheta din dreapta o bâtă de baseball. Popa se întoarce în mașină, dă înapoi:
– Așa, părințele, trage-te pe tur, cu cine ți-a pus covrigu-n mână, mânca-ți-aș eu coliva lu’ matale!

Emil se uită din Dacie la toată scena. Are în continuare lacrimi în ochi. Cerul e senin la București, fără nori.