Uneori, pe alei, toamna,
Îmi pare că primăvara a fost o farsă…
Umbre, peste tot umbre,
Voci vegetale mă cheamă,
De data asta e ceva definitiv
În dezbrăcarea ei,
Va rămâne a mea,
Iar verdele nu va mai îndrăzni
Să se arate în scenariul
Iubirii noastre crepusculare.
Uneori, pe alei, toamna,
Îmi pare că primavara a fost o farsă,
Iar frunzele un truc,
Doar să mi se pară
Că aş înțelege ce înseamnă a fi,
Îmi pun degetul arătător
În dreptul buzelor
Și-mi spun: taci,
Se apropie, discret, a nu fi…