Nomadul (12)

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp
Share on email
Email

Fu aproape să se lase cuprins de orgoliu, în el se luptară aprig umilința și orgoliul. Bineînțeles, câștigă sufletul. Gherasim începu să se simtă neînțeles și chiar neînțeles era el :

  • Ăștia cred că scriu cărți de aventuri, dar eu doar îmi urlu revolta, ca să vă trezesc! Nici Rolland nu mă înțelege!

Fluturii de cafenea căscară gurile. Rolland îi pusese o etichetă: un Gorki al Balcanilor. Eticheta aceasta îi vându și ea cărțile, îi îmbogăți casa de editură și pe librari. La Gherasim ajunse firimiturile, pe care se grăbi să le împartă cu oricine ar fi avut nevoie. Nu avu niciodată o casă a sa și nici acum nu avea, deși croitoreasa îi tot cerea să se așeze. Și deși nu avea nicio casă a sa, ușa tuturor locuințelor sale era mereu deschisă. Pe ea intrau vagabonzi, care plecau cu buzunarele pline și-l priveau ca pe un Hristos, care s-a dat jos de pe cruce și pune mâna să-i ajute. Acum, nu după moarte, nu în viața veșnică, acum.

 

La Gherasim totul era urgent, totul era imediat, începu să scrie tot mai repede, chiar dacă franceza sa refuza să devină perfectă, deveni însă un lac tot mai clar, din care mâinile prietene puteau să pescuiască toate greșelile. Manuscrisele sale erau revizuite de trei, de patru, de cinci ori și nimeni nu le putea lua strălucirea.

 

Gherasim își roti privirea peste lume și constată că e roasă de nedreptate și în tot timpul ăsta el scria povești cu haiduci, povești vechi, care nu mai aveau puterea să aprindă focul în inimile noi. Totul trebuia să fie acum. Și privirea sa tot aluneca peste oameni și lucruri și idei. Se uită către răsărit și îi mai crescu o inimă: Rusia!

În Rusia, toate visele sale de dreptate, toate visele sale de libertate, toate visele sale de egalitate între oameni se împlineau. Revoluția izbutise, sigur că așa se întâmplase, nu se putea altfel. Se trâmbiță pe sine soldat credincios al bolșevismului. Se îndrăgosti de o cântăreață, părăsi croitoreasa, intră în sanatoriile de tuberculoși, ieși din sanatoriile de tuberculoși, și scrise, scrise, scrise.

Andrei Crăciun

Andrei e și aici.

Ne puteți susține pe Patreon (așa ar fi normal):

Puteți da o cafea și pe Paypal: