&
Dacă măcar ai fi putut exista
pe vremea când orașul era proaspăt
și bărbații purtau haine de piele, măcar atunci

dar tu nu exiști, tu nu ești învățătoare
la o școală de cartier, prin Crângași
tu nu ești prima fantezie a elevilor de clasa a patra

eu te-am inventat din zori și lumină
talie subțire, atât, un pic mai înaltă, atât
picioarele ca ale elefanților lui Dali, atât

nasul mai ascuțit, așa, chip melancolic
în urechi o să îți picur Pink Floyd
sânii rotunzi, de amantă, nu de mamă

harta viselor tale rămâne în buzunarul meu
nu te las să-ți găsești drumul spre moarte
să trăiești n-ai să înveți nici măcar din greșeli

dacă ai fi fost aici și ai fi avut oreion
urticarie, vreo bucurie, gripă tip A
leucemie, dacă ai fost vie un minut, o secundă, iubito

vis, halucinație, imaginație
inima ta doldora de poezie, citești în tăcere
și lupii te sfâșie, mușcă din tine, ca nostalgia din mine

cine spune că trebuie să trăiești
pentru a-ți aminti n-a trăit niciodată
uite singurătatea cum crește în pântecul tău

femeie, iată fiul tău nenăscut
ar fi putut fi al meu, dacă în noaptea aceea
nu ai fi mers pe ape, departe, departe

Hristos al meu, vin roșu, pești, aur, gunoi
mlaștini, utopie, și mai departe, un cercel de argint
și părul tău va fi lung, de zeiță, păcat că nu te-ai născut