15 mai
Ar fi frumos să iasă la iveală că omenirea e împinsă către non-binarismul global de către firmele de făurit ciorapi cu vedere la gleznă, că ei sunt în spatele întregii chestiuni.

14 mai
Idee de “O scrisoare pierdută” (ficțiune!), dar, iată, cu subiect de la vlahi de vârf mai din ziua de azi: în loc de o scrisoare să fie o salbă de înregistrări compromițătoare de când au fost colegii de partid la orgie la, să zicem, Întorsură. Și se bat mai mulți papagali pe cine să stea în funcție, să crească plozii terțelor curve în casele de protocol ale statului român. Altă idee de “O scrisoare pierdută” (ficțiune!), dar cu popi generali de securitate: tot așa cu înregistrări de la orgii, dar homosexuale. Cine are cele mai multe primește titlul onorific de “Marele Alb” și babele îi pupă poala și statul îl furajează cu buget fără număr, fără număr, se știe, adevărat.

13 mai
Dacă ar fi o literă, Ciucă ar fi litera ă. Dacă ar fi o literă, Ciolacu ar fi litera î. Cum să îți petreci viața preocupându-te de aceste entități? Compătimesc gazetarii.

12 mai
În România, totul fiind pe dos, pungașii sunt premiați, nu pedepsiți. Loazele sunt promovate, mediocrii sunt socotiți valori. Iar valorile sunt marginalizate. Și analfabeții sunt doctori în științe.

11 mai
Idee de stand up despotic: artistul glumeț stă pe scaun și publicul stă în picioare, ce, am zis eu că puteți să vă așezați? Stați așa, să vedeți cum e.

10 mai
Sunt un Chuck Norris al job-urilor, n-am aplicat în viața mea la un job, n-am participat niciodată la niciun interviu de angajare (am intrat în presă printr-un concurs și am rămas așa). Job-urile aplică la mine și eu tot n-am serviciu de unsprezece ani și două luni. Ce bine, deci, că speranța de viață nu-mi îngăduie să aspir la pensie și că din viață (mă rog, viață) mă lipsesc bucuros de vârsta a treia.

9 mai
După patru ani am ajuns din nou să mă tund. Din fericire, foarte puțin. Nu agreez frizeriile. Cabinetele medicale (stomatologicele, în prima linie). Lumea “justiției”. Bucătăriile. Și altele.

8 mai
Mie cel mai mult la non-binari îmi place folosirea pronumelor după gust: ea, el, ei, ele. Și mi-am amintit că avem democrație non-binară și acasă teoretizată în 2008 de primarul de atunci al Caracalului în nemuritoarea definiție: “Ce este democrația? Eu, noi, ai noștri”.

7 mai
Înțeleg vlahii din democrație cât înțelege Ciolacu din economie.

6 mai