21 august
Multe detest în secolul XXI. De exemplu, insuportabilul obicei al unor indivizi să îi pozeze pe alți indivizi la orice formă de ieșire socială. De ce? Ca să ce? Să satisfacă algoritmii stupizi ai unor rețele sociale stupide? Unde sunt binecuvântatele vremuri când n-aveau toți oamenii un aparat de fotografiat în buzunar, băgat în telefon? Mi-aș da jumătate din rinichiul stâng pentru recuperarea intimității pierdute. Soluția o știu și tot spun că o să o aplic, dar cumva mereu uit: să nu mai particip niciodată, nicăieri la niciun eveniment cu public. Cel puțin, nu la vlahi.
6 septembrie
A treia zi la rând în care pot face, fără mari dureri, șase mii de pași. Mi-am luxat glezna în urmă cu zece zile, într-un accident stupid, cum sunt toate accidentele. Sau cel puțin așa cred – că a fost luxată. Bineînțeles că nu am mers la doctor. Între timp, am stat în pat și am citit mult și m-am uitat de la o igienică distanță la scandalurile din țara natală, care seamănă tot mai mult unui spital de nebuni. Când nu seamănă unui penitenciar în aer liber. De mâine va trebui să ies chiar și din casă. Sper ca glezna să reziste. Mai am câteva locuri din lumea asta de văzut. Apoi, adios, nu e problemă.
22 septembrie
Nu știu dacă îmi e mai mult milă sau mai mult scârbă de “colegii” de presă, rămași să fie chelnerii ineptelor gloate vlahe. Cred că totuși scârbă. Plus că, în general, și merită.
7 octombrie
Atac al teroriștilor Hamas în Israel. Urmează noi capitole scrise cu sânge, poate chiar cartea Apocalipsei.