22 iunie
Să nu uit: tot în avion chiar lângă mine, la 36 a, o doamnă necunoscută citea o carte scrisă de mine: Viața de apoi a poetului. Nu avut o nălucite. I-am făcut o fotografie și nu am întrebat-o nimic, nu mi-a zis nimic, era firesc să nu aibă habar cine sunt și ce bine că era așa.

21 iunie
Am zburat către Germania într-un avion plin de paralimpici. Oameni în cârje sau fără lumina ochilor urmând un vis de vară. Mergeau pesemne spre fotbal și erau miraculoși.

20 iunie
Acum cinci ani, nu cincizeci, alde Gică Simion, cu tot cu fața aia de șarlatan de teleshopping la o televiziune din sudul Bangladeshului, nu exista. Era în condiția justă de nimeni în drum. Și nici masiva madam Șoșoacă – cascada urlătoarea a politicii vlahe – nu exista. Mare e puterea gargarei, mare e puterea internetului și a televiziunii în țara unde nu se citește, nu se gândește și nu se înțelege nimic din nimic…