Păpușarii dracului

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp
Share on email
Email

Mai ții minte când legam

mâinile morților cu ață

și le mișcam

eram păpușarii dracului

 

și

Dumnezeu ne-a întors spatele

de nu mai știam, după umeri,

dacă râde și el cu noi

sau plânge

 

pe-atunci

Dumnezeu era un premiu,

o recompensă a faptului că eram săraci

ce milă ne era de cei bogați

de fericiți de cei deștepți de sănătoși

pentru că ei nu-l aveau pe Dumnezeu

ca noi

 

și-apoi

am ajuns să ne credem deștepți

fericiți bogați sănătoși

am crezut că suntem nemuritori

am crezut că vom rămâne tineri

dar viața a trecut

 

și ne-am adus aminte

de acel Dumnezeu care nu s-a mai întors

niciodată

 

acum ne leagă alții mâinile cu ață

 

 

 

 

 

Cristina Țane

Cristina poate fi citită și aici.

Ne puteți susține pe Patreon (așa ar fi normal):

Puteți da o cafea și pe Paypal: