poem pentru laura palmer

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp
Share on email
Email

în fiecare dintre noi există o laura

palmer cum în fiecare moment cobori

treptele în rochia neagră desenând corăbii pe

trotuarul din fața teatrului & mai e

ceva nu e totul decis cum nici toate corăbiile nu

ajung la final într-o manieră elegantă de

 

la tine laura palmer am învățat demnitatea un

job aproape de twin peaks într-o mare corporație o

după-amiază ploioasă blocată în balconul de la etajul al

treilea & nimeni în urmă după care să poți striga

ajutor corabia a rămas fără baterie doar rochia neagră își

păstrează șarmul nealterat doar rochia neagră a laurei absoarbe

 

căldura momentului dramatic dramatic dramatic e tot acest ritual în

care niciunul dintre noi nu face pași decisivi în care niciunul dintre

noi nu preia ștafeta într-o manieră ultraviolentă știi în fiecare OM sau

chiar ființă care respiră a fost la un moment dat laura palmer sau audrey

horne sau chiar dale cooper mai puțin sezonul al treilea pe care oamenii de

modă/veche fanii din 1992 l-au considerat prea dur chiar și pentru 2017 dar

 

să ne întoarcem laura ăsta e un poem pentru tine foarte rar mi se întâmplă

să-mi amintesc de corăbiile ce vin dinspre tine către mine cu o formă de

candoare pe care doar la julee cruise mi-a fost dat să o întâlnesc

 

bookhouse boys vor construi o nouă corabie pe care doar rochia

neagră va fi invitată să o viziteze peste tot castane plutitoare un

deșert pe care laura palmer l-a văzut cu mai bine de douăzeci și

cinci de ani în urmă și pe care rochia neagră își află drumul către

porțile teatrului. rochia neagră mirajul

 

1 iunie 2018

 

Andrei Zbîrnea

Andrei va fi și aici.

Ne puteți susține pe Patreon (așa ar fi normal):

Puteți da o cafea și pe Paypal: