Și ce frumoasă era, când se lungea
și când se crăcea și o sugea
înaltă ca modelele de chiloți cu jartieră
nu încăpea nici în pat
am fost și am luat pat, de la Ikea
pat mare, frumos, să-i ajungă
ca atare, așteptarea n-a fost prelungă
știam bine ce poate, de când pe bancheta din spate
și la Ikea-n parcare, mă rog, bufet suedez nu așa
și pe câmp, mai încolo, ce să mai, a fost frumos cât a fost
apoi ea s-a angajat la guvern și a găsit un alt prost

eu am rămas cu patul cel mare, dorm ca un boss
pe diagonală, mă trezesc pescărușii
se putea și mai rău, măcar nu sunt rușii
îmi spun, îmi fac cereale cu lapte
erecții blajine amintesc de fapte de noapte
pe unde o fi, pe unde o umbla ea
era frumoasă când se lungea
și când se crăcea, așa țâțoasă și mărinimoasă
au trecut zece ani, salteaua cândva faimoasă
suspină și vor pleca și pescărușii, corporațiile
capitalul, vor veni foamea, ciorile și iar rușii
și ce frumoasă era, și ce frumoasă era