• Zi, mă, dai sau nu dai ceva de mâncare?
• E scump.
• E scump, a? Păi, și te-am pus eu să mă aduci la Hanul lui Manuc?
• Nu.
• Păi, și de ce m-ai pus pe drumuri, n-ai zis, mă, tu că dai prânzul, că dai cina, tot ce e nevoie? Ai zis, mă, sau n-ai zis? Ai zis că știi tu o schemă, că prânzo-cina, că nu știu ce, ai zis, mă, nenorocitule?
• Am zis.
• Și atunci, de ce nu dai?
• E prea scump.
• E prea scump. Mă, tu nu auzi că eu n-am mai mâncat de ieri de la ora 16? Că ai zis că dai tu azi prânzul și cina? Și acum îmi spui că nu mai dai?!
• E prea scump.
• Mă, tu mă iei de proastă pe mine? De proastă mă iei tu pe mine! De ce nu vrei mă să dai o friptură de berbecuț cu mămăliguță?
• E prea scump.
• Mă disperi. Și ce să mănânc, mă? Că doar n-am ajuns să mănânc o salată de vinete, ca toate sărăciile! Doamne! Ține-mă, Doamne! Uitați-vă la el, lume! Uite, se uită lumea la tine, se uită chelnerii la tine. Mă, băiatule, tu crezi că eu sunt din aia, de moravuri ușoare? Așa crezi tu, mă? Că îmi dai o rucola sau cum pizda mă-sii îi zice, rucola light, mă, băiatule? Mă, uită-te la mine, nu lăsa ochii ăia în jos! Uită-le, mă! Mi-e foame!
• E prea scump!
• Ține-mă, Doamne, că nu știu ce fac. Circ! Circ! Fac circ, mă, eu cu tine. Tu crezi că eu nu am bani să-mi iau mâncare? Am, mă! Dar m-ai chemat, plătești! Ce ziceai tu că ți-ai găsit proasta, că sunt eu urâtă și îmi iei salată? Nu sunt, mă, urâtă! Urât ești tu. Mai uită-te într-o oglindă, mă, băiatule!
• Îți chem un uber?
• Ce să-mi faci tu mie, mă? Să-mi chemi tu mie? Tu crezi că eu mai beneficiez de ceva de pe urma ta, mă? N-ai să vezi, mă duc pe jos! Merg trei ore pe jos, mă prăbușesc la pământ, dar nu mă opresc, mă, mă duc acasă! Să fii sănătos!

Tăcere.

• Zi, mă, dai o pastramă?
• E prea scump.
• Mare nemernic de om ești tu, mă! Cum m-oi fi încurcat eu cu tine, nu știu. Să îl chem pe chelner, să ne zică el ce au mai ieftin sau cum să fac?
• E prea scump aici.
• Păi de ce am venit, mă, tâmpitule aici? Nu, că acuma e prea târziu, nu mai merg cu tine nici pe lumea ailaltă. Nu mai. Gata. Plec. Acum plec. Am plecat. Uită-mă, mă ridic și plec, mă duc acasă. Dacă nu dai prânzul și cina, cum ai zis.
• E prea scump.
• Mă, da’ tu atât ai în program. Atât ești în stare să zici. Altă vorbă n-ai, nu? Păi, de prost, de prost ce ești, că ești prost, nu că eu când zic – zic. Ce belești ochii ăia așa la mine? Ești și urât și prost, și eu plec acasă! Găsește-ți o nemâncată! Găsește-ți o ucraineancă! Cu mine ai terminat-o, băiatule! Mă pui pe drumuri și nu-mi dai nici prânzul, nici cina, nici nimic. Adio, băiatule! Acum m-am ridicat, acum am plecat, uită-te bine la mine, că dacă nu îți fac un circ de mă știe tot Hanul ăsta! Plec și gata, plec, nu mai stau, dar nici nu mai stau, nu mai stau! Plec.
• Pa!
• Cui îi zici tu pa, mă, băiatule, tu ești pa cu mine? Crezi că mă mai văd eu vreodată în viața asta cu tine, mă, băiatule? Mă, ai cincizeci și cinci de ani și ești mai prost ca un copil bătut în cap, dacă nu știi să dai și tu o friptură la o doamnă. Nici nu-ți mai zic, nu-mi mai bat eu capul cu tine, gata, am plecat. Am plecat!
• Du-te!
• Nu-mi spui tu mie când să mă duc, mă, băiatule. Eu mă duc dacă și când vreau eu, da? Uite că acuma mă duc, nu mai stau. M-a luat și așa o amețeală de la foame. Lasă că îmi iau eu un covrig de la Luca, îți bați tu joc de mine și de foamea mea. Iau eu un covrig și îl am și de prânz, și de cină.
• Poftă mare.
• Pizda mă-tii și am plecat!