Prezent continuu

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp
Share on email
Email

Înainte să pășesc,

Pe drum erau aceleași pietre,

Acum sunt mai netede.

Înainte să-mi ridic privirea,

Norii erau tot nori,

Străvezii, diafani

Sau negri, uneori.

Înainte să fiu,

Ființa era aceeași,

Neîmpăcată,

În carne și-n oase,

Pe câmpuri mănoase,

În deșert, în pustiu,

Iar Străbunul meu

Era un prădător,

Străbunul cel viu.

 

Cornel Gabriel Caian

Cornel e și aici.

Ne puteți susține pe Patreon (așa ar fi normal):

Puteți da o cafea și pe Paypal: