Rafinament

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp
Share on email
Email

Să fie ea oare cea pe care o bănuiesc?

De mult mă conțin să nu o mânuiesc,

Dar cum aș putea? Ar fi egoist din partea mea

Să o posed? Există oare posesiune?

Cu ce gând devin eu lume?

Lumea e în mine, eu în lume

Ce demers nautic,

Aproape că mă aflu în cerc hermeneutic.

Alunec printre crengile acestei lumi,

Plutesc în inconștient

Și mă avânt, dar aș putea?

Cu adevărat a poseda?

Lumea, ființele sau orice altceva?

Un filosof ar zice nu.

A poseda sau a avea?

Nu putem decât a contempla.

Diana Niculai

Diana spune: “Mă ține în viață bucuria care se citește în ochii mei atunci când scriu. Sunt eu, un suflet filosofic și un spirit contemplativ. Am în suflet dorința de a da lumii o parte din frumosul unei vieți trăite ca artă, în poeme.”

Ne puteți susține pe Patreon (așa ar fi normal):

Puteți da o cafea și pe Paypal: