Rămășițele

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp
Share on email
Email

Ionela a ajuns într-o urnă funerară. Nu mai mult de două kilograme rămăseseră din ea. Din tot ce fusese corpul ei puternic de sportivă, părul roșcat, ochii verzi, unghiile colorate, pantofii fără PVC și rochia de bumbac. După două ore în care arsese încet, cu sicriu cu tot, i-au fost pisate oasele calcinate. Apoi a stat la crematoriu o lună și jumătate.

Ar fi împlinit patruzeci și cinci de ani. Un preot i-a încredințat părinții că doar oamenii buni sunt chemați la Domnul atât de devreme. Dar ei nu doreau explicații. O voiau înapoi.

Singurul copil al Ionelei, o fetiță de șaisprezece ani, pierduse cea mai bună prietenă. Mama ei o învățase multe despre lume, dar nu o pregătise pentru ieșirea din ea.

Totul se petrecuse în mai puțin de o lună de la prima stare de rău până la final. Dacă ai fi întrebat un medic de ce murise, ți-ar fi spus cum i-a cedat sistemul respirator din cauza unui virus luat într-un spital.

Soțul ei era ofițer de marină. Ca să nu îi strice voiajul, Ionela nu îl anunțase că făcea investigații pentru o pneumonie. Când se căsătoriseră, ea îi ceruse, dacă avea să moară prima, să îi arunce cenușa în mare.

― O ducem în larg, ca să înoate mereu, a spus Petrică.

― Nu, tată, nu îi risipim cenușa.

― Bine, atunci o punem într-o pungă de plastic etanșă, ca să nu se risipească.

― Dacă se poate așa, atunci e mai bine, deși nu știu de ce ai vrut să fie incinerată.

― Și ea a vrut, Alexandra. Amândoi iubeam Marea Neagră, doar de asta am rămas la Constanța. Așa stabilisem de când eram la Academia de Marină. Ei i-a venit ideea. Nu aveai cum să știi.

― Bine, dar în plastic? Adică nu facem un rău aruncându-l în apă?

― Există un tip de plastic care se descompune chiar și în apă în vreo două zile, la 40 de grade Celsius. Americanii l-au gândit. Au creat niște enzime care consumă poliester. Se automănâncă, înțelegi?

― Atunci înseamnă că nu o să facem rău nimănui.

― Nu.

― Dar dacă înainte de a se dizolva, un delfin mănâncă punga și moare, sărăcuțul, din cauza noastră?

― Peștii și delfinii nu-s atrași de așa ceva. Stai liniștită. O ducem mâine dimineață.

Petrică și Alexandra au ținut urna acasă doar o noapte după ce au luat-o de la crematoriu. Au așezat-o în mijlocul mesei din sufragerie. Ambele lor pisici au venit în jurul ei și au tot mirosit-o, apoi s-au întins lângă ea și au adormit.

Ei nu au mâncat și nici nu s-au uitat la televizor. Până spre dimineață au stat pe scaune, unul lângă altul, cu lumina stinsă. S-au gândit la cea care obișnuia să le aranjeze cina pe masa aceea. Au plâns până au obosit.

A doua zi au plecat devreme cu barca. Soarele răsărise, dar era acoperit de nori. El a vâslit, ea a ținut rucsacul la piept. Când s-au îndepărtat de țărm, când nu se mai vedea nici geamandura, Petrică a lăsat vâslele deoparte, iar Alexandra a scos rămășițele pământești ale mamei ei. A pupat punga transparentă de mai multe ori, iar după aceea i-a întins-o și lui. El a strâns pumnii și a scrâșnit atât de tare din dinți, încât s-a auzit. După care a luat-o ușor, a închis ochii și a lipit-o de inimă. Apoi s-a aplecat peste barcă și i-a dat drumul încet. N-ar fi vrut să se scufunde, dar apa a luat-o repede. O apă fără valuri. Fetița i-a făcut semn cu mâna.

― Pa, mama. Pa, mama.

Au rămas mult acolo, într-un tangaj ușor, de parcă s-ar fi îmbrățișat toți trei. Când au pornit spre țărm, vâslele au plesnit apa cu zgomot, ca și cum ar fi încheiat ceremonia. Începuse un vânt care încrețea valurile, soarele ieșise brusc în spatele lor, iar Alexandra se tot uita înapoi. Mijea ochii și clipea des. Undeva, mai departe de locul în care aruncaseră cenușa, înota o femeie.

― Tată, uită-te. Nu are cine să fie altcineva. Mama înoată. Mama e în larg.

Dar Petrică nu s-a întors. Vâslea cu toată puterea, fără să se întoarcă. Nu voia nici el să își ia ochii de la ce vedea pe țărm. Soția lui, în costum de baie, îi făcea semn cu mâna și zâmbea.

 

Laura Stanciu

Laura e și aici.

Ne puteți susține pe Patreon (așa ar fi normal):

Puteți da o cafea și pe Paypal: