Nimeni n-a auzit până acum, din câte știu

Ca pe acest pământ imens

Să existe, ascuns într-un colț îndepărtat

Un om fără regrete.

Regretele fac parte din noi

Cum ploaia face parte din nori

Ele se-ascund în sufletul nostru

Cum se-ascunde soarele după nori.

Cum păsărelele își doresc toamnă de toamnă un adăpost

Așa-mi doream eu un cămin unde să mă-ncălzesc noapte de noapte

Așa cum ele își fac un mic cuib călduros

Așa visam și eu să am alături de voi.

Cum frunzele se-nroșesc și la-nceput de toamnă se-aștern pe pământul gol

Așa speram să-mi fie și a mea toamnă lângă cei dragi

Să lăsăm pe jos regrete și nemulțumiri

Așa cum pomul se scapă de roadele stacojii.

Prietenii vechi au plecat cum pleacă păsările-n țările calde

Când frigul toamnei se arată

Așa și ei m-au părăsit

Când căldură și-ajutor nu le-am mai oferit.