Ce trist, cumplit destin au pulile de moși
Cu ochiul stins, bătrâne, cocoșate, privind de-a pururi spre galoși

Ne îndreptăm și noi acolo, cu burtă și chelie, bărbatul în zadar
Cu monstrul adormit ce deservește strict aparatul urinar
Sărmane puli de moși agale străbătute de melancolie
Dar voi ați fost semețe, dar voi ați fost frumoase, aveați euforie

Ce trist, cumplit destin au pulile de moși
Cu ochiul stins, bătrâne, cocoșate, privind de-a pururi spre galoși

Voi, biete puli de moși ce mirosiți a hoit
S-a adunat rugina timpului cel mort
Și viermii pe sub pământ se adună să vă dezmierde, puli de moși
Ca altădată buzele sfioase ale domnițelor cu sâni pufoși

Ce trist, cumplit destin au pulile de moși
Cu ochiul stins, bătrâne, cocoșate, privind de-a pururi spre galoși

Și buzele acelea ce ascund azi știrbe guri de babe
Și mâinile ce au știut să vă îmbrățișeze nu-s bune nici de labe
Sărace puli de moși, eu vă evoc, vă cânt
Vă scriu acest rondel și vă invit eu, iată, la bordel

Ce trist, cumplit destin au pulile de moși
Cu ochiul stins, bătrâne, cocoșate, privind de-a pururi spre galoși

Și la bordel e chef, e sărbătoare, sus paharul
Și în rondel se amuză Topârceanu, Macedonsky și sfântul domn Brumaru
Voi, puli de moși, voi știți că totul moare
E întuneric și e noapte, se încheie și rondelul, urmează doar uitarea și cimitirul Bellu

Ce trist, cumplit destin au pulile de moși
Cu ochiul stins, bătrâne, cocoșate, privind de-a pururi spre galoși