…Mă nfioară Sânzienele, în fiecare an când vin, în iunie, demult mi se-ntâmplă, de la 20 de ani ai mei, de când prietena mea Cristina, care acum a renunțat la noi, (dar nu despre asta vă zic cum), mi-a trântit cartea, cele 2 volume, peste cursul de mașini electrice, eram în sesiunea de vară la Eletrotehnică (Doamne, am făcut eu facultatea asta?!) și mi-a zis, dă-l dreacu’ de curs că iei tu examenu’ cu cel puțin un 7, citește Noaptea de Sânziene a lui Eliade să am și eu cu cine vorbi despre iubire și magie, m-a sedus instant Cristina, n-a fost nevoie de amenințări, probabil că am trecut și examenu’, nu-mi mai amintesc și nici nu vreau, politehnica a fost trauma mea, am lecturat o noapte și o zi, deși era cu slove minuscule și m-am îndrăgostit atunci de iubire, de Ileana și de Stefan, nu exista nimic mai frumos pe lume pentru mine și acum e greu de depășit, m-am prins că nu știu dacă voi fi dependentă de țigări, șampanie sau de vreo ființă, dar de Stări și Momente am știut că voi fi și n-o să regret, chiar așa este, m-am ghicit și nu spun că e rău sau e bine, spun că e ca un Acasă pașnic și așezat, între AI și wc uri în fundu’ curții, între Krug rose și berea la pet…carevasăzică sunt Anca și sunt addicted de Trăiri,  nu vreau să mă vindec, recitesc Noaptea de Sânziene în fiecare vară și uite că ieri am ascultat un interviu cu Matei Vișniec care își amintea cum a adormit pe podeaua din garsoniera lui Nichita și când s-a trezit avea o greutate pe piept și greutatea aia era capul lui Nichita care adormise peste clavicula lui, iar Matei nu va uita cât va trăi, iar eu mă gândesc la ce aș fi renunțat din viața mea să-mi adoarmă și mie în brațe Nichita, dar n-am avut cum să aleg, așa că blochez gândul, mă ghemuiesc în canapeaua mea nouă și mai ales, verde, cu perne argintii, să mă amețesc cu dragostea dintre Ileana și Stefan și misterul nopții de Sânziene, dar între timp aflu că a murit Ion Vianu, psihiatrul scriitor care, și el, mi-a hrănit dependența de Stări, Emoții, Momente, îi scot cărțile din bibliotecă, le așez lângă mine și uite cum se apropie Sânzienele, le simt, le aștept, mă voi abandona lor…

P.S. Cristina, recunoștința mea anuală!