La noi, în satul Stolniceni Prăjescu
e plină vară
vin ai mei cu trenul de nouă
mama se schimbă din halat într-o rochie vaporoasă
alege să nu mai meargă la muncă
punga tatălui meu nu s-a rupt
n-a scăpat pepenele roșu de care mi-era atât de poftă
pe peronul gării
l-a pus pe masa din curte și mi-a dat mie felia cu cel mai mult miez
bunica și-a dat jos baticul
și-a pus cerceii dăruiți de mine
din târgul de la hram
bunicul n-are nici o boală și-l dezleagă pe Huțupel
care aleargă prin curte cu limba pe-afară
în jurul zarzărului, după fluturi
zarzărul nu s-a uscat că m-am urcat în el
și nimeni n-ar spune că pomii nu mai dau fructe
dacă se cațără în ei o fată
nana ia câteva zarzăre, le scoate sâmburii și le așează pe o farfurie de porțelan
din setul primit la nuntă
nu bea închisă în casă câte o săptămână
nu îi e dor de unchiul meu care n-a plecat în străinătate
să-și termine casa
ci scrie poezii pe scările nevăruite
admirându-și straturile îngrijite de ceapă
ne-adunăm cu toții la masă și nu cerșește nimeni la poartă
banii cu care să-și cumpere un 50 de țuică
la crâșma de lângă casa noastră
care-i o florărie.