Politicienii. Sunt tot ăia. Sunt tot ăia de pe vremea lui Caragiale. V-am zis: mie mi-a căzut Caragiale la Bac. Am Bac-ul luat. Am și doctorat. Nu furat. Ca generalul Ciucă. Al meu, muncit. Dar lasă asta, știu Caragiale. Și tot ăia sunt: Brânzovenescu, Farfuridi, Zaharia Trahanache, Nae Cațavencu. Doar că acum îi cheamă altfel. Rareș Batistă Bogdan. Bode. Pula mea, cine mai e. Dar sunt fix la fel. Doar că ăștia nu se mai șantează cu o scrisorică. Au ei altele cu care să se șantajeze. Vi le-aș zice, că le știu, dar parcă aș vrea să nu mă duc deocamdată la pușcărie, pula mea. Vi le zic altădată.

Așa, tată. Schimbări. Ne-au cotropit blogării. Când au apărut ăștia, am zis că sunt cea mai imbecilă formă de viață – și aveam dreptate. Erau – cei mai mulți așa erau. Niște nule vocale, în pula mea. Dar nu știam că vor apărea și vlogării, că se poate mai rău. Eram tânăr, nu știam ce urmează. Dacă știam, mă păzeam, dracu’.