&
Ea avea un nas de împărăteasă
adulmeca pericolele, slăbiciunile omenești
maidanezii din Colentina
ea avea ochii verzi, în ei strălucea focul
iar în zori când focul se stingea
din cenușă răsărea o tristețe

de ce ești atât de tristă
eu n-am văzut niciodată marea
cum poate un om să trăiască
fără să fi văzut vreodată marea

și nu i-am spus hai să luăm un tren
de la Gara de Nord la Mangalia
să plecăm în cinci minute de la linia trei
am plecat spre casă lătrat de primii câini
ai noii zile, timpuri noi, capul meu
era bătut de vânt și de ploi, lăsam în urmă
tristețea din ochii ei verzi, nasul ei de împărăteasă

așteptam un tramvai și să înceapă viața
am așteptat treizeci de ani, am uitat
și drumul înapoi spre copilărie
singurul drum important, drumul interzis

am auzit că s-a măritat cu un agent de vânzări
și a plecat să locuiască în Napoli, Florida
ochii ei verzi se scaldă în ocean, nasul sigur l-a operat
are bani agentul de vânzări, noaptea i se așază pe piept
ca o frunză moartă, a venit toamna, și n-ai început, viața mea

trenul accelerat București-Mangalia nu mai pleacă
în cinci minute de la linia trei