Și n-ai rămas pe cer, steaua mea (1)

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp
Share on email
Email

&
Și într-o toamnă veche a murit și domnul Bălănică
a murit în noaptea dintre ani, 1996-1997

apoi, nu peste mult, a murit și lumea întreagă
era 1999 și ce a urmat după aceea n-a mai avut
nicio importanță

 

Dumnezeu sau un altul
a continuat să azvârle nenăscuți în femei
s-au mai născut prunci și în anul 2000
și chiar după aceea
dar lumea a murit în 1999

eu am murit când avea șaisprezece ani
Ramona Bălănică era o fată cu fața ca o lună plină
cu ochii albaștri în care am văzut cum se oglindea
chipul tatălui ei mort, era palid, avea chelie

după ce el n-a mai fost viu
ea a început să fumeze, fuma țigări Winchester
avea degetele de scrum și pe cer erau mereu nori

și tatăl ei mort nu se ștergea din ochii ei
care fuseseră cândva albaștri, sămânța
pe care îmi doream să o împrăștii în pântecul ei
îmi strălucea albă și moartă peste palme
și m-am spălat ca Pilat din Pont și era prea devreme
și eram copii și oricum a venit sfârșitul lumii

Andrei Crăciun

Ne puteți susține pe Patreon (așa ar fi normal):

Puteți da o cafea și pe Paypal: