“Rămâi pe cer, steaua mea, nu te prăbuși”
Esenin

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

&

Pentru mine orașul acesta tot e Mașa
ochii ei albaștri, poveștile ei din munți
din Caucaz, picturile ei, absențele ei
cărțile ei, nu mai avem Platon
dar vă putem oferi Plotin
seara aceea de la sfârșitul verii
când mi-a spus, ca și cum mi-ar fi spus ora exactă
știi, am cancer, stadiul IV
și eu am continuat să fiu foarte
foarte îndrăgostit de ea
dincolo de limitele vieții
și nici măcar nu am naufragiat acolo
pe strada Labirintului, nu am chemat
în ajutor niciun cuvânt, niciun cuvânt
și tot ce avea de făcut era să îmi citească
în ochii cei mari, în palmă, în tăcere

 

 

 

 

 

 

 

&
Și într-o toamnă veche a murit și domnul Bălănică
a murit în noaptea dintre ani, 1996-1997

apoi, nu peste mult, a murit și lumea întreagă
era 1999 și ce a urmat după aceea n-a mai avut
nicio importanță

 

Dumnezeu sau un altul
a continuat să azvârle nenăscuți în femei
s-au mai născut prunci și în anul 2000
și chiar după aceea
dar lumea a murit în 1999

eu am murit când aveam șaisprezece ani
Ramona Bălănică era o fată cu fața ca o lună plină
cu ochii albaștri în care am văzut cum se oglindea
chipul tatălui ei mort, era palid, avea chelie

după ce el n-a mai fost viu
ea a început să fumeze, fuma țigări Winchester
avea degetele de scrum și pe cer erau mereu nori

și tatăl ei mort nu se ștergea din ochii ei
care fuseseră cândva albaștri, sămânța
pe care îmi doream să o împrăștii în pântecul ei
îmi strălucea albă și moartă peste palme
și m-am spălat ca Pilat din Pont și era prea devreme
și eram copii și oricum a venit sfârșitul lumii

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

&
A mai fost cândva, desigur, Diana
ea era fiica unei curve de pe vremuri, altă clasă
frecventată doar de arabi, motiv pentru care i se spunea
pe bună dreptate Arabella și Diana a avut o copilărie
plină de blugi și de dulciuri, care nu i-au stricat dinții
dinții ei rari, dinții ei albi, dinții ei orbitori

Diana cea strălucitoare, de neuitat
și eu am ajuns tot curvă, ca mama, dragul meu
doar că altfel, altfel, și ea era într-adevăr altfel
ea s-a măritat din dragoste cu un bărbat visător
chiar de la mine din oraș, un bărbat care spera
să salveze ce a mai rămas din pădure și s-a luptat

s-a luptat, a făcut o organizație non-guvernamentală
a lansat petiții, a ținut discursuri, s-a legat
cu lanțuri de un stejar și s-a tot lovit de pereții
lumii noastre strâmbe până când n-a mai putut
și abia atunci s-a spânzurat el de un stejar
alt stejar, căci acela de care se legase cu lanțuri
fusese, desigur, tăiat, Diana a mers și mai departe

Diana care mergea mereu foarte departe
și pleca din garsoniera mea din mahala
mereu în zori, însoțită de poftele primilor țigănuși
ai noii zile, gagica, gagica, hai să-ți dau limbi
ce-ți mai place să te mai leles, fa, ce-ți mai place pula
și nici măcar nu erau dresați de idioții de pe net
căci era înainte de revoluția tehnologică
uite că mereu așa a fost lumea, te mai leles, fa

și nici măcar atunci nu era tristă Diana
mergea mai departe și visa să se facă actriță
era înainte să se căsătorească din dragoste
și eu visam să fac filme și au trecut anii
și eu n-am făcut niciun film și nici ea n-a ajuns actriță
a ajuns directoare de comunicare la o firmă de turism balenar

niciun film n-am făcut și ce roluri să fi jucat ea în filmele mele
în filmul acela cu călugărul care sugea pula băieților de seminar
uite așa vă exploatez eu pe voi, diavolilor, sugându-vă pula
filmul cu călugărul care ajuns în Germania și l-au futut
doi nemți în cur într-o parcare, doi nemți deodată
uite așa a intrat Vestul în tine, părințele

și nici filmul “Noaptea președintelui” cu nevasta bagaboantă
a unui șef de stat aflat în vizită oficială în Senegal
nevasta bagaboantă și cam babă, care fuge să se fută
cu cinci negri într-o casă pe plajă, cu vedere la ocean
noaptea aceea în care președintele a revenit la viață
căutându-și femeia, căutându-și iubirea, căutându-și credința
și dimineața l-a prins privind, firește, oceanul și era vindecat
fiecare iluzie va fi pedepsită, Diana, iubirea, credința, oceanul

și nici filmul acela cu pedofilul belgian care a fost omorât
de un aurolac la Gara de Nord, prin ’93, futea belgianul
pe o cutie de bomboane Leonidas și aurolacul criminal
a luat trei bomboane, le-a ascuns în cur și a zis că sunt bune
și așa, merg mai târziu, decât să nu mai vadă vreodată bomboane
și de ce le-a băgat în cur, nu știa ce face, Diana, știm noi
cum e să omori un pedofil belgian, nu știm, dragul meu

și nici măcar filmul cu acea curvă arestată la domiciliu
acolo m-aș fi potrivit, am rămas o curvă, mi-a zis
în ziua aceea de primăvară când ne-am întâlnit la o bodegă
din centru și Diana avea cearcăne, sânii ei erau lăsați
pană pe stânga, pană pe dreapta, nu te mai leles, fa
m-am gândit ca țigănușii din fosta mea mahala, iartă-mă, Doamne, iartă-mă, Diana, și voi, țigănuși de cândva, iertați-mă

dar uite că totuși iubea, s-a îndrăgostit de un nepalez
care dădea cu mătura pe la Piața Romană, mergea în zori
să îl vadă, un băiat tânăr, abia i-a dat mustața și ea stătea
și îl privea, îl privea, și n-ați vorbit, nu v-ați futut și voi
n-am vrut să strig magia, și nu ne mai futem și noi, Diana
noi ne futem, că noi nu mai avem ce magie să stricăm

dar nu s-a întâmplat, suntem ruine, eu nu mai am pulă
și Diana nu mai avea poftă de aventură, a trecut și viața asta
am trăit destule, ce ar mai fi fost de adăugat, doamna Arabella
bătrână, la optzeci și șase de ani, s-a spânzurat, doi oameni
am iubit și amândoi s-au spânzurat, mi-a zis Diana
și în ochii ei nici măcar tristețea nu se mai vedea

și pe mine nu m-ai iubit măcar un pic, tu ai fost altceva
și eu mereu am fost altceva și așa a fost și cu Diana

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

&

Printre atâția oameni care n-au reușit să ajungă la mine, la inima
a mai existat și o excepție, bunica mea, Angela,
care se deprinsese să coasă păsările rănite
ca pe hainele rupte, cosea găini și curci
și a venit o dată tanti Stelica, uite am curca asta, s-a rănit
și bunica mea a cusut-o cu ață albă, măcar că era neagră curca
și mai târziu când i-a furat-o Izbășoaia, Stelica s-a dus la miliție
cu jalba-n proțap, uite așa, așa, sigur e curca mea, e cusută
cu ață albă, mi-a cusut-o tanti Angela, așa e, tanti, așa e
dar n-a fost aceasta singura nenorocire făcută de Izbășoaia
căci o dată a depus mărturie mincinoasă, la tribunal
erau doi bărbați, unul de douăzeci de ani și unul de patruzeci
primul umbla cu nevasta celui de-al doilea, acesta avea însă
o pușcă și l-a împușcat mortal, pretinzând că l-a văzut
pe acoperișul alimentarei, încerca să se strecoare, să fure
și el era gestionar și a tras, poate să depună și Izbășoaia mărturie
și contra unei sume deloc modice a depus, căci mortul
de la groapă nu se mai întoarce și criminalul a trăit liber
și a murit la el acasă, fără să-l întrebe nimeni de sănătate
dar când a venit vremea să moară și Izbășoaia, mulți ani
mulți ani mai târziu a zăcut trei săptămâni și nu putea să moară

și a venit popa Eftimie și i-a zis mamaie, dacă ai ceva pe suflet
moartea nu te ia, moartea nu vrea să care greutăți, mamaie
și Izbășoaia a chemat-o la ea pe mama tânărului mort
împușcat din gelozie, cel în contra căruia mințise ea
iartă-mă, uite așa, așa, am depus mărturie mincinoasă
a păstrat limbajul formal și în ziua morții sale
căci în ziua aceea moartea s-a îndurat de ea a și a luat-o

bunica mea Angela a murit liniștită, la aproape nouăzeci de ani
n-avea pe suflet asemenea nenorociri și curca lui tanti Stelica
a murit tot de bătrânețe și nici măcar n-a fost aruncată-n farfurie
a îngropat-o creștinește, cum să mănânc, tanti, curcă moartă cu sfoară la gât

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

&

Sunt gras și inutil, poți să mă dai de-a dura
simt furie, tristețe, vere
ca dirigintele severe când ștrulubatic
le intră în ureche hulitul cuvânt pula

așa m-aș apuca de-o toartă
m-aș trage și pe roată
de s-ar putea să se mai poată
să simt durerea cea adevărată

gata, mă urc pe cruce, bateți cuie
m-am saturat de lume ca târfele de muie