Singurătate
Interior/Exterior
- VÂNZĂTOAREA
O mână de femeie închide alarma. E ora patru și cinci minute. O vedem cum se duce la duș, cum se îmbracă, cum își face o cafea și un sandviș, pe care îl pune în geantă. E toamnă. Poartă o rochie lungă și un palton și are un fel de servietă. Sunt anii în 1990. Coboară în stradă cu un lift jegos și merge către o direcție necunoscută. Face slalom printre gropi, o Dacie o stropește, deși se ferește. Ajunge la o gheretă de vânzări bilete RATB. O descuie, se așază pe scaun, o vedem cum își șterge o lacrimă. Se uită la ceas. Camera filmează trecerea secundelor (cincisprezece secunde). Ceasul indică ora patru și cincizeci și două de minute.
- NATALIA
În spatele Facultății de Litere din București, un grup de studente (cinci) și studenți (doi) discută despre ultimul examen.
O studentă: Tonegaru, cine a auzit de Tonegaru?!
Ceilalți râd.
Natalia e singură și fumează țigară, butonează telefonul. Le face colegilor cu mâna și pleacă.
Colegele o bârfesc și râd: Asta iar se crede Blandiana sau ceva.
Natalia ia autobuzul numărul ?. Ajunge acasă, într-o casă închiriată din cartierul Cotroceni.
Intră în casă. E singură. Butonează telefonul. Face un duș, e filmată cu spatele. Iese, butonează telefonul.
Ia din nou autobuzul. Se întâlnește la metrou, la stația Izvor cu un tip. Merg împreună spre o cafenea. Tipul are un tatuaj nou făcut pe picior.
La terasă:
- Și zi așa, tu ești Natalia?
- Eu sunt Natalia.
- Și chiar ești studentă la Litere, Natalia?
- Sunt, am terminat anul II.
- Hai să îți arăt ceva, vrei?
- Arată-mi.
Tipul își desprinde folia de plastic și îi arată un tatuaj.
- Sincer, știi ce e asta, Natalia?
- Nu știu.
- Sincer, păi, nu știi, că nu e cu litere. E cu desene.
- Ce e?
- Sincer, e o rădașcă la costum, Natalia.
- Și de ce ți-ai făcut o rădașcă la costum pe picior?
- Sincer, fiindcă mi-a plăcut cum arăta. Sincer, hai, bem ceva?
Vine chelnerița.
Natalia: Pentru mine, o apă plată.
Rădașca: O cafea, te rog. Sincer, nu prea ți-a plăcut rădașca mea.
Natalia: Nu prea.
Îi vedem cum își beau băuturile, Rădașca se ridică și pleacă cu pantaloni de trening trași peste gambă.
Natalia se întoarce singură acasă, cu autobuzul. E în pat – scrollează bumble. Swipe right.
A doua zi. O altă grădină de vară. Natalia bea un pahar de vin și așteaptă.
Vine un tip longilin cu părul creț și îi întinde mâna:
- Actorul .
- Ai venit?
- Am venit. Sunt Sebastian, actorul. Mă rog, actor pe hârtie, că de fapt nu prea am jucat și nu joc nici acum. Am douăzeci și nouă de ani, am terminat facultatea de șapte ani și am jucat în două reclame și un rol secundar în spectacolul de absolvire și de atunci – nimic. Locuiesc, bineînțeles, cu părinții. Și sunt bun, știi? Chiar sunt bun. Doar că e o mafie, peste tot e o mafie, nu e nevoie de oameni buni. Oamenii buni sunt marginalizați. Așa e în artă, așa e în toată țara. Nu e nimic de făcut, nu e nimic de făcut.
Natalia îl privește cu o sprânceană ridicată.
Actorul îi ia bricheta și își aprinde o țigară. Fumează și vorbește.
- Și sunt un tip special, știi, chiar sunt special. Mi s-a mai spus că semăn cu Piticul din Războiul Tronurilor, doar că nu sunt pitic, știi? Că sunt înalt adică, știi? Dar în rest, adevărul e că semăn. Piticul lua un milion pe episod și avea cinci replici. Un milion de dolari, să ne înțelegem. Și eu nu iau nimic și…
Vine chelnerița. Sebastian comandă un pahar de vin.
Sebastian: Mai vrei și tu unul?
Natalia: O, da.
Sebastian: Așa, ce-ți spuneam…
Natalia: Știi, Seba…
Sebastian: Deci nu am roluri, știi. N-am pupat în cur regizorii, nu am futut pe cine trebuia, nu știu de ce, dar asta e situația și.
Natalia: Sebas…
Sebastian: Deci, sunt super-deprimat, gen. Chiar mă gândesc să mă urc într-o zi pe bloc și să sar în puii mei de pe bloc, știi? Dar e nasol că stau cu părinții și ce or să zică și vecinii și..
Natalia: Sebastian, aș vrea să vorbesc și eu.
Sebastian: Poftim?
Natalia: Să vorbesc și eu despre mine. Să îți spun cu ce mă ocup și așa. Știi, așa se face la date.
Sebastian (tot mai confuz): Poftim?!
Natalia cere nota. Plătește.
Sebastian se ridică și el.
- Hei, unde te duci?
- Acasă.
- Pot să merg și eu cu tine?
- Poți.
Merg. Sebastian vorbește în continuu, nu auzim ce își spun.
Ajung pe la Kogălniceanu. Natalia mărește pasul. Îl lasă pe Sebastian în urmă. La semafor la Eroilor se uită și vede că Sebastian nu mai e în uram ei. Continuă să meargă singură către casă.
În casă, Natalia e în pat, scrollează. Îi dă un mesaj unui tip.
A doua zi seara, în casa unui tip.
- Și zi, așa, Nati, te-ai întors la mine, a?
- M-am întors, măi Mihai, că mi-am uitat tabachera.
Mihai (râde).
- Serios, mă, de-a asta m-am întors.
- Bine, te cred.
- Îți mai pun niște vin? (îi toarnă vin)
Ascultă muzică. Un disc cu Dan Spătaru.
- Ce mișto că s-au întors vinilurile, nu?
- Da, chiar e mișto. Dar parcă aș asculta ceva mai nou.
- Hai că îți caut ceva din anii ’90 pe youtube.
Mihai se ridică, e în pantaloni scurți, se duce la computer. Pune un videoclip pe youtube (Coco Jambo).
- E mai bine așa? Hai să îți mai pun niște vin.
Natalia întinde paharul.
Pe youtube începe melodia Casablanca, de Jessica Jay.
- E mișto asta.
- E mișto, da.
- Auzi, da’ tu ai văzut filmul Casablanca?
- Nici eu.
- Vrei?
- Stai să-l caut pe net.
Mihai se întinde în pat cu laptopul pe piept, Natalia se bagă lângă el. Începe Casablanca. Mihai stinge lumina. Se urcă pe Natalia.
- Stai, ce faci?
- Cum, ce fac? Te fut, ce să fac? Nu vezi ce fac?
- Păi, și prezervativul?
- Hai, mă, Nati, mă.
Mihai continuă să o împungă. Nati îl dă la o parte.
- Mi s-a făcut somn. Mă fuți mâine.
Se culcă pe o parte. Mihai mai încearcă să o tragă de buci, dar Nati îl respinge.
Mihai se uită singur la Casablanca.
Dimineață. Nati se trezește.
– Băi, Mihai, eu plec.
-Ă? Nu stai să fac o omletă?
-Nu. E șapte.
-Cât?
-Șapte dimineața. Am o treabă.
-Ce treabă ai duminică la șapte dimineața?
-Am.
-Și de ce te scoli la ora asta?
-Sunt defectă, nu știi? De la grădiniță, ai uitat că sunt educatoare?
-Hai, mă, doamna educatoare… Mai stai, ne mai futem și noi…
-Nu mai.
Natalia pleacă.
Camera o urmărește. Natalia merge cu capul plecat spre casă. Trece pe lângă mai mulți boschetari care dorm pe stradă și niște nepalezi care dau cu mătura pe stradă, îmbrăcați în costume de muncitori în salubritate.
III.MASEUZA
Salonul de masaj: Amore Mio. Un pitic gras sună la ușă, se ridică pe vârfuri ca să ajungă la sonerie. Îi deschide o femeie neobișnuit de înaltă pe tocuri cui.
- Ați mai fost pe la noi?
- N-am mai fost.
- Avem următoarele tipuri de masaj: senzual, atingeri reciproce, pasiune dublă. Nu este voie să faceți sex. Ce alegeți?
- Cât e cu atingeri reciproce?
- Două milioane.
- Fără sex.
- Fără!
Vin fetele. Femeia înaltă le prezintă: Roxy, Suzy, Iza și Diana.
Piticul o alege pe Diana. Merg în salonul numărul 3. Diana e voioasă. Piticul un pic reținut.
- Hai te ajut să te dezbraci? Vrei să faci un duș?
Îi arată unde e dușul. Se întoarce de acolo. Își dă prosopul jos se așază cu curul în sus pe pat. Deasupra patului e o oglindă. Tot ce urmează e filmat în oglinda respectivă.
Diana îi face masajul erotic la spinare.
- Cum te cheamă de fapt pe tine?
- Lăcrămioara.
Discută despre viețile lor, reiese că Lăcrămioara dă Bacalaureatul. Deși are douăzeci și șapte de ani și un copil de unsprezece ani, pe nume Robert. Piticul îi mărturisește că el este profesor de literatură la Liceul 32.
Lăcrămioara i-o ia la labă în timp ce Piticul îi spune pe de rost un comentariu la Riga Crypto și Lapona Enigel:
Riga Crypto și Lapona Enigel este o poezie modernă, parte din ciclul Uvedenrode, scrisă de Ion Barbu și publicată inițial în 1924, fiind apoi integrată în 1930 în antologia Joc secund…
În camera de la Amore Mio, pe peretele din dreapta patului e un difuzor din care curge muzică de chill. Când se termină ora izbucnește melodia Am pula mare, de la Planeta Moldova.
Se aude:
Am pula mare/Am pula mare/Da, chiar o are, da chiar o are.
Îl vedem pe pitic cum se ridică. E în curul gol. Lăcrămioara/Diana îl plesnește cu prosopul peste buci:
- Hai, treci și te spală.
Secvență la dușuri: Piticul învârte robineții de la duș. Apoi îl vedem cum plânge, cu capul în pământ.
IV.POPA
Oraș mic de munte. Noapte. Două dimineața. Popa stă cu preoteasa și cu fetița lor într-o casă de lângă biserică. Se aud clopotele.
Popa se ridică din pat, sare ca ars, are un par lângă el și iese cu parul afară.
Trăgea clopotul un bărbat păros. Popa se năpustește la el și îi dă un par în cârcă și încă unul și încă unul.
- Nu mai da, părințele, nu mai da, mânca-ți-aș pulicica ta!
- Bă, zice popa, cine ești, mă, tu, de tragi clopotele la biserica mea? Băăăăă!
- Eu sunt Iisus, zice cel bătut și cade pe spate.
Popa îngenunchează lângă el și îi zice Tatăl Nostru.
- Dă, Doamne, să nu moară prostul ăsta. Hai, bă, scoală-te, hai, bă. Popa îi dă palme să-și vină în fire. Bine, bă! Bine!
Iisus se ridică și fuge.
Popa strigă în urma lui:
– Stai, bă, să vorbim o vorbă, bă, nu mă lăsa așa.
Iisus fuge.
Popa intră în casă. Preotesa e în capot. Luminile aprinse. S-a trezit și fetița.
Preoteasa: Cine era?
Popa: Un nebun. Zicea că era Iisus.
Preoteasa: Și ce ai făcut?
Popa: I-am dat un par pe cârcă, ce să fac?
Către fii-sa: Hai, prințesa lu’ tata, hai să te culce tata. Fetița (are cam cinci ani) fuge în camera ei.
Preoteasa: Mitică…
Popa: Ce e, femeie?
Preoteasa: Nu te-ai gândit nicio clipă că…
Popa: Că ce?
Preoteasa: Că poate chiar era Iisus.
Popa: Hai să te culci și tu, că ești obosită.
Preoteasa stinge lumina. Popa stă pe partea lui de pat (stânga) în șezut și se uită în gol.
Izbucnește coloana sonoră: Pompilia Stoian/Prieten drag
V.FILOSOFUL
Un bărbat merge pe Dinicu Golescu noaptea singur. Intră într-o curte, într-un bordel. Curva îl va ajuta să-l dezbrace. E micuț, dar frumușel, are părul creț. Seamănă cu cantautorul Prince.
- Și zi așa, dragule, ai venit pe la mine?
- Am venit.
- Bine ai venit. Ia loc pe pat.
- Ce ești tu?
- Sunt student.
- Vrei să ți-o sug un pic pentru început?
Curva i-o suge. Studentul își dă drumul repede. Vedem curva cum se ridică și scuipă într-un șervețel.
- Și zi așa, dragule, ai și venit, a? Zi, dragule, ce studiezi tu?
- Filosofia?!
- Și zi așa, dragule, ce este filosofia?
Studentul începe să-și spună poezia (lecția de clasa a XII-a: Filosofia este o disciplină intelectuală care se ocupă cu înțelegerea naturii realității, a minții, a cunoștinței, a moralității, a societății și a existenței umane. Ea poate fi privită ca o abordare sistematică și metodică a problemelor fundamentale ale vieții și ale universului…).
Curva se ghemuiește lângă el și ascultă. Vedem cum răsare soarele și el abia a ajuns la Descartes:
- Și mai era și acest francez, Descartes și… Îmi pare rău, s-a făcut dimineață. Trebuie să plec la facultate! Cât îți datorez?
- Nimic!
- Nimic?
- Și zi așa, dragule, mai vii?
- Mai vin.
Studentul merge singur pe la gara de nord, printre primii boschetari ai zilei care strigă în urma unei fete, care pare studentă și ea.
- Fata, fata, fata, vrei să-ți dau limbi în pizdă? Zi, fa, te mai leles? Te mai leles, fa?
Boschetarii râd. Fata pare să plângă.
Studentul se uită la ei și își aprinde o țigară. Are părul răvășit, poartă cravată și pare extenuat.
Fata coboară la metrou cu capul în pământ.
- TREI SCORPIONI
Club de striptease începutul anilor 2000. Frig. Stripteuzele stau cu gecile pe ele și vorbesc despre viață. Una sare pe geam și se omoară. Celelalte o căinează cu vorbe din Geo Bogza: unde ai plecat tu și ne-ai lăsat cu cămătarii la ușă? O stripteuză pitică cu mustață se urcă pe lădiță să danseze și ea. Clienții tremură de frig. Se face strip-tease pe melodia You can leave your hat on.
VII. NAE
Oraș mic de provincie. Oraș de munte. Începutul anilor 2000. Nae e un bătrân care locuiește singur, bețiv. Stă la bloc, la parter. Are telefonul pe pervaz. E toată ziua în maieu și joacă table singur. Mai trece un vecin pe acolo și-l întreabă:
– Ce faci, nenea Nae, tot table, tot table, tot singur, tot singur?
-Ce să fac, nea Angelescule, uite joc și io table cu Dumnezeu!
– Bravo, nenea Nae.
– Sănătate, nea Angelescule!
– Trăiască Nae Căpitanu’!
– Hai să trăiești și tălică!
Angelescu pleacă, din plasă i se ițește vârful unui sifon.
Derbedei locali din liceu îl sună și nu zic nimic și Nae îi înjură în telefon minute în șir.
Nae:
Iar vă fut în gură cu toată gașca voastră, iar vă fut în gură. Și vă fut tot neamul și îmi bag pula în mama voastră, ai înțeles? Mama voastră… Le dau muie așa, m-ai înțeles? Futu-ți biserica mă-tii de nenorociți. Bă! Poți să te duci cu asta unde vrei, băga-mi-ai pula în toată mă-ta! Că te-ai mai dus tu la poliție, ca proasta, să te mai duci, mânca-mi-ai cariciu, dar te duci dacă eu de tine pe drum, te duci, pe lumea ailaltă te duci, muie, băga-ți-ai pula în mă-ta, cu Hristosu și altaru’ mă-tii… Băga-ți-ai pula în altaru’ lu’ Hristosu’ mă-tii, bă! De ce suni mă? De ce suni, mă, de ce? Ce vrei de la mine? Ai?! Tu-ți morții mă-tii! Că îmi bag pula și-n Hristosu’ mă-tii, că mă duc eu la ea și mâine, și poimâine și îi bag pula pe gât. Ajung io la ea. Și îi pun vocea ta, să te văd în pușcărie, așa. Paștele mă-tii de nenorocit să-ți fut. Ce ești tu, mă, nenorocitule? Ce ai făcut tu pentru societate, mă? Lasă că veniți voi pe mâna mea, ușor, ușor vă aduc. Futu-vă muma-n cur de birlicii’ dracu’ și de proști. Băga-mi-aș pula în morții voștri. Și muie total. Muie cât cuprinde. Muie cât cuprinde, bă! În voi și în mamele voastre, în primul rând mame. Cât cuprinde! Se duce dracu’ mă-ta, că dacă nu se duce o duc eu. Futu-ți biserica mă-tii de labagiu și de căcănar și de crăcănat și de birlic. Dă-te în pula mea!
Nae se ridică să ia un pahar cu apă. Îl bea. Ridică receptorul:
Nae: N-ai închis băga-mi-ai pula iar în mă-ta, mă? Multă muie! Multă muie, mă! Care mă sunați voi pă mine, să vă dau muie. Să îi fac curul ăla mare lu’ mă-ta ca pe Ileana Ciuculete. Mă-ta e curvă, înțelegi? Un pic de muie așa, și lu’ mă-ta, și lu’ tac-tu’ ăla mortu’ și ție și lu’ tot neamul. Futu-vă în gură să vă fut, băga-mi-aș pula în gura voastră să-mi bag astăze și mâine.
24 noiembrie. Ora 17 și șapte minute. Băgați-mi minute, băga-mi-aș pula în Hristosu’ mamilor și sorelor voastre. Hai, băgați-mi. Băga-mi-aș eu pula pe gât, futu-vă în cur să vă fut. Pe mă-ta aia penală. Nenorocitul dracu’, băga-ți-ai pula în mă-ta și în soarele mă-tii. Și să vă fut în gură care mai sunați, mă. Mă-sa e curvă și sunteți niște căcanari și mă cac în farfuriile voastre, ați înțeles? Băga-ți-aș eu pula în mă-ta de urs și de denaturat, futu-ți biserica mă-tii, nenorocitu’ mă-tii. Ale mă-tii sunt curvele toate! Asta ți-o zice Nae Căpitanu’… Băga-mi-aș eu pula în mamele voastre, care mai vorbesc eu cu voi. Tu care dai telefon, suni ca proasta așa, înțelegi? Că ești prost, ești prost. Muie total. Muie integral. Muie cât cuprinde!
(trântește telefonul)
Exterior zi:
Îl vedem pe Nae în maieu cum joacă table în fața blocului (trec anotimpurile, toamna/iarna pune o pufoaică peste maieu – se uită la televizor de la treizeci de centimetri, mănâncă ciorbă singur în fața televizorului, se uită la Marius Tucă Show și înjură: Ah, ce v-ar mai fute Nae, în inimă să vă fut!).
Trece vremea, gașca de liceeni pleacă pe la facultăți, ajunge Băsescu președinte.
Trece Angelescu:
– Să trăiești, căpitane!
-Și tălică să trăiești!
-Și zi așa, ai fost coleg cu Băse la școala de căpitani?
-Am fost, lua-i-aș morții la rotisor și lu’ ăsta. Ascultă-mă pă mine, nene Angelescule, chioru’ fute țara…
-Hai, nenea Nae, că n-o fi chioru’ chiar așa de negru’…
-Aoleu…
-Hai, sănătate.
-Sănătate, nene Angelescule.
Nae rămâne singur, se uită la telefon. Așteaptă să-l sune cineva. Se face ora 20. Îl tot sună unul din vechea gașcă, dar nu zice nimic. Nae continuă să-l înjure. E o formă de comunicare. Singura a lui Nae cu restul lumii. De două ori pe săptămână, la ora 20, Nae e lângă telefon.
Interior zi:
Nae joacă acum table în bucătărie (nu mai iese în fața blocului). E tot în maieu.
Cel care îl suna era un student la medicină (Ovidiu – Nae îl cunoștea) și într-o zi Nae îi zice: Bă, Ovidiule, răspunde, bă, că am cancer de prostată, bă, tătuțule, bă!
Încep să vorbească:
– Bă, Ovidiule, bă, mor și cine te mai înjură pe tine?! Cică tre’ să mă duc la București. Păi, eu am bani de București, bă?
Studentul vrea să-l aducă pe Nae la București și îi promite să-i caute un doctor de la Fundeni.
A doua zi îl vedem pe Ovidiu la Fundeni, vorbind cu un coleg stagiar. Apoi îl vedem cum pleacă de la gara de nord și mai departe cu trenul spre Sinaia.
Când ajunge acolo, în orașul de munte (Sinaia), merge singur pe drum, e toamnă, cad frunzele, intră în blocul lui Nae și îl găsește pe Nae mort în bucătărie, cu capul căzut în piept. Nae în maieu și în pantaloni de pijama. Are în față jocul de table desfăcut și în mână zarurile.
Ovidiu îi ia mâna și dă cu zarurile lui Nae: 6-6.
Ovidiu: – Uite, nenea Nae, l-ai bătut pe Dumnezeu.
