Oriunde te îndrepți de pe Calea Victoriei din București cale de o oră riști să treci prin evul mediu timpuriu și să sfârșești în comuna primitivă.

Să ajungi acolo unde modernitatea pur și simplu nu există, iar oamenii nu și-au părăsit, cum ar spune Kant, minoratul.

Mentalitățile sunt categoric pre-moderne. Domină tribul. Domină clanul. Domină relațiile de sânge (ca în mafie). Statul român este în mare măsură o ficțiune și, nu de puține ori, o mafie, o sumă de clanuri mai mult sau mai puțin organizate. Cu siguranță, statul român este, în mod esențial, o rețea de încuscriți, încumetriți și nășiți.

Pre-modernitatea noastră nu ne deranjează. Dimpotrivă. Cuvântul modern dă panică. O țară din care să lipsească șpaga, ciubucul, bacșișul, hoția este o utopie scandaloasă. Cine vrea așa ceva? Românii nu vor, au arătat-o la fiecare rundă de alegeri și în alegerile de zi cu zi. Vor să rămână cu toate aceste moșteniri ale unui trecut toxic.