Trumpeldor (4)

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp
Share on email
Email

Drumul spre școală dura zece minute, dar atunci a fost mai lung, pentru că mi-am văzut tot viitorul, vedeam, vedeam, vedeam și era să-mi zdrobesc țeasta de un stâlp, din pricina neatenției, să cad într-un canal, să fiu sfârtecat de un câine fără stăpân și nici măcar n-am băgat de seamă când am trecut pe lângă vecina de la trei, doamna Dorneanu, care era croitoreasă și căreia nici nu i-am zis sărut mâna, cum s-ar fi cuvenit. Înaintam în visul meu și școala, și orașul, pădurea, oamenii mari, colegii mei de clasă și fratele meu de cruce inexistent, toți erau doar obstacole în calea adevăratei destinații. Un articol într-un ziar și lângă el o fotografie cu mine. Eu nu voi avea părul vâlvoi și nici nu voi purta ochelarii pe frunte, eu nu voi purta ochelari și nu voi ridica nici degetul, ca să întăresc un argument. Dar voi scrie la fel de frumos și articolele mele vor fi leagăne care te vor purta, ușor, ușor, repede, mai repede, spre o foarte curioasă fericire. Și am ajuns.

Ne puteți susține pe Patreon (așa ar fi normal):

Puteți da o cafea și pe Paypal: