Umanitate

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp
Share on email
Email

Trandafirii îi învăluie cadavrul –

Un cavou de marmură și ochi întunecați,

Plecați de pe această lume,

Dureri amare și scrisori arse,

Împotmolire în timp și spațiu, între note străine –

 

Și pianul se aude cu sunete moarte,

Într-un viu ecou de marmură pictată cu sânge;

Serenada vieții și a morții, valsul contradicțiilor și paradoxurilor,

Se împreunează și înrădăcinează în ele

Esență umanității;

 

Noi, simple umbre trecătoare pe scena vieții,

În final morți precum cadavrul învăluit în trandafiri,

Pereți pictați cu imagini ale sufletului

Și ochi căscați spre abis –

Totul, între iluzie și realitate,

Pierdut, pe vecie, în păcate adunate…

Oana Prodan

Oana Prodan se descrie așa: “Mă numesc Oana. Scriu de când eram mică și mă inspiră arta, natura și suferința. Îmi place să scriu proză și poezie și să fac yoga.”

Ne puteți susține pe Patreon (așa ar fi normal):

Puteți da o cafea și pe Paypal: