Poemul despre a doua cădere a Parisului (ca Gabo pe Tachia, fără speranță și pentru totdeauna)
tu, care știai să aduci primăvara și alte minuni erai neobișnuit de înaltă și de palidă nu zâmbeai niciodată, purtai pălării ieșite din modă și chipul tău era de ceară, așa că ți-am spus Meiko… Citește mai mult »Poemul despre a doua cădere a Parisului (ca Gabo pe Tachia, fără speranță și pentru totdeauna)