În bucătăria familiei Dragu plutește o miasmă de cafea și mentă. Florica Dragu, gospodina casei, a pregătit, ca-n fiecare dimineață de altfel, micul dejun pentru ea și soțul ei: șuncă…

Fu aproape să se lase cuprins de orgoliu, în el se luptară aprig umilința și orgoliul. Bineînțeles, câștigă sufletul. Gherasim începu să se simtă neînțeles și chiar neînțeles era el…

Înainte să pășesc, Pe drum erau aceleași pietre, Acum sunt mai netede. Înainte să-mi ridic privirea, Norii erau tot nori, Străvezii, diafani Sau negri, uneori. Înainte să fiu, Ființa era…

Ar fi trebuit să plouă, dacă nu infernal, măcar abominabil. Dar ninsese. Vreme de două zile, un viscol impetuos stăpânise orașul, îngropându-l, nimicind brândușele care răsăreau timide. Toată bucuria primăverii…

În atelierul de croitorie Maison Grampayre din Moulins se auzea doar foșnetul unui material ce trebuia să devină atracția serii de 10 octombrie 1904. Gabrielle cosea ultimele volane ale rochiei…

Într-o dimineață de toamnă, la Târgul de Vechituri își făcu apariția o domnișoară fragilă precum o salcie. Odată cu ea intrase și parfumul uitat al ploii, mai demult ascuns într-o…

În casa cu țiglă roșie stăteau oamenii buni. Aveau mușcate la ferestre, cearșafuri scoase la aerisit pe pervazuri, soare și liniște. De acolo venea miros de pâine – dimineața, de…

Lumina aceea albă îți ocupă Interioarele sufletului, golindu-le, Iar nimicul rânjește din unghere, Strigă prin respirația ceasului, Tăcerea cărților din bibliotecă, Murmurul răcoros al copacilor, Lătratul unui câine din vecini……

Sunt singură la părinți. Am fost foarte singură la părinți. Nu e neapărat ceva rău. Că știi cum e, „ unu’ da’ bun”! Si setarea psihologică ar fi în favoarea…

Diminețile – scări aruncate Pentru a salva același Și același naufragiat. Cum să pun primul pas, Apoi pe următorul… Sub lumina zorilor, Ca o promisiune a eșecului. Dar, totuși, am…

Ușile apartamentului nostru joacă un rol de dimineața până seara iar noaptea rămân deschise ca o biserică în renovare ca un teatru în descompunere veșnic deschis veșnic hrănindu-se din sine,…

Ionela ajunse într-o urnă funerară. Nu mai mult de două kilograme rămaseră din ea. Din tot ce fusese corpul ei puternic de sportivă, părul roșcat, ochii verzi, unghiile colorate, pantofii…

Trebuie să cobori din tramvai la stația Compasului, prima după Circul Foamei. Trecerea de pietoni se află în spatele peronului. Traversezi la stânga, dar te uiți în toate părțile, e…

stau în casa asta cu pereții albi luminoși am scris cu cerneală invizibilă pe ei deși nu intră nimeni niciodată aici e atâta lumină iar eu am uitat ce-am scris…

Te văzusem la Italy, era cel mai apropiat loc în care puteam să beau o cafea și să mănânc ceva, nu mare lucru, de obicei luam bruschete cu pesto, salată…

de-ar fi să încep cu-o propoziție adevărată aș zice sunt într-un mare căcat, unde ultimul cuvânt înseamnă situație scăpată de sub control, iar prin control mă refer la capacitatea de…

Nu-și răspunse. Începu în schimb o scrisoare lungă și de la primele cuvinte știu că intră într-o lume nouă: Scumpe domnule Rolland, încurajat de vorbele dumneavoastră părintești, cu care ați…

Marea era calmă, apa se întindea cît vedea cu ochii și semăna cu un poligon de încercare auto peste care soarele turnase un strat argintiu uniform. Vîntul nu adia deloc,…

Înainte. Stângul. Dreptul. Stângul. Dreptul. Simte muzica. Acum vino spre mine. Tot cu stângul. Așa. Dreptul. Stângul. Calcă pe călcâie. Bine. De la capăt. Faci asta până înveți. Ești tânără…

Licuricii sunt niște gândaci luminoși, dar cam singuratici. Unii dintre ei se hrănesc cu nectar, alții, carnivori, atacă insecte, și mai sunt unele specii care pur și simplu nu mănâncă…

Broccoli la abur, supă de varză, castraveți cu mărar, pătrunjel, cozi de țelină și salată, muuultă salată, frunzele verzi se răsucesc în aer, în aburul de la broccoli și în…

Apoi se lăsă între ei o tăcere dintre acelea binecuvântate, ca și cum învăluind toată casa în tăcerea lor, ea ar fi putut coborî în beciul lui Gherasim, ținându-i de…

Gherasim coborî toate treptele deodată, zbură spre beci și se aruncă la masa de scris, de unde se ridică cincizeci de ore mai târziu, năuc de oboseală, fericire și încă…

S-au auzit mai întâi strigăte, voci de băieți care răcneau unul la altul într-o limbă imposibil de înțeles și deci fără nicio importanță pentru Cora Dorneanu, apoi zdupăiturile copiilor care…

Ai trecut pe lângă mine mirându-te ca de o câmpie pe care n-o mai văzuseși înflorită. S-a dus.   Fără să vrei, ai mânuit o sabie ce a tăiat, dintr-o mișcare,…

Împăratul e mort. Împăratul e mort, iar eu nu mai sunt copil. Eu nu mai sunt copil, iar Împăratul e mort. În urma lui, au rămas o împărăteasă, un supus…

Anastasia se trezea întotdeauna la șase. Mă rog, întotdeauna ăsta nu fusese chiar dintotdeauna, dar timpul de dinainte rămăsese undeva departe, atât de departe încât începuse să se destrame în…

Am în minte o singură imagine cu tanti Lina a lui Gicu Popa: o femeie uscată, urâțică, îmbrăcată destul de modest, cu o geacă din imitație de piele, decojită pe…

Adevărul! Trebuie să spun tot adevărul! Și Gherasim se întoarse la paginile lui în care continuă să se spovedească, luându-și răgaz să ațipească un ceas sau două doar în zorii…

Ridică-te de jos! Șterge-ți ochii, dă-ți cu apă rece pe față. Strânge-ți lucrurile și mută-te la o prietenă pentru o vreme. Șterge-i numărul de telefon și blochează orice interacțiune cu…

între lumina celui care timp de șase zile a respirat ciment după cutremur și în a șaptea zi a fost salvat   între lumină și copilul orb, cu smerenia ochilor…

În crevasa temporală îmi fac un cornet și cobor prin el înspre lumea de poveste muritoare. Și uite-așa ajung în oceanul luminat de minuscule oglinzi. Holograme feminine se rotesc în…

Dacă ar fi fost măcar cu zece ani mai tânără, Dorina ar fi stat în primul rând. S-ar fi împins cu sânii de scenă, iar cu brațele pline de brățări…

E frig. Gardurile trosnesc și tencuielile se crapă, melcii degeră în culcușurile lor, păsările pică țepene de sub streșini, iar aburul respirației îmi îngheață pe față, îmi zgârie buzele, obrajii…

era ca unul dintre acei mari cuceritori care supuneau cetate după cetate doar pentru că erau invincibili și asta îi făcea fericiți și credeau că nu mai au sfârșit, Piele…

Lui Gherasim îi plăcea aici, în furnicar, îi plăcea viața, îi plăceau oamenii, îi plăceau nebunii, îi plăceau cei fără măsură, care beau până nu mai știau de ei, îi…

Gherasim copilărise în multe case în portul de la Dunăre, mereu erau pe fugă dintr-un cartier în altul și toate erau străjuite de păduri de scaieți, erau case năpădite de…

nu mai sudez țigări sudez creioane lacrimile nu se pupă în paharele cu vitamine efervescente n-am nevoie de imunitate am nevoie de alcool mai ții minte când ne rugam să…

― Mi-aduc aminte perfect fotografia asta, Lucico. Încă nu m-a lăsat memoria la nouăzeci și trei. Am mintea lui tata. El era brici și la nouăzeci și opt, când s-a…

Am poștit la un moment dat o țigară, de-aici ni s-au tras toate. Gangul țipa de studenți pe care nu-i cunoșteam și nici nu doream să-i cunoaștem. Cu toate astea,…

Stau de trei ore cu foaia asta în față și n-am apucat să scriu decât câteva cuvinte pe care, de altfel, le-am și șters – dar nici nu mă mir,…

… Sonia este prietena mea. Ea creează bijuterii din argilă de argint, varianta lut. Folosește și lut din lemn când face bijuterii cu volum: un inel cu textură, un pandantiv…

îmi plăcea să studiez natura umană, așa cum prietenului meu surdomut, Anghel, îi plăcea să se uite la copaci, la frunze, la ghinde, la rădăcini, la crengi, să-și plimbe degetele…

Când eram tânăr mă gândeam des la tine, moarte acum, când ești atât de aproape, adevărul e că nici măcar nu-mi mai pasă, suge-o, moarte, ca Ramona n-am nimic de…

Sunt ultimul romantic. Mă zbat între vis și vers, merg și tac, tac și merg, plutesc peste case înecate în seară, mă pierd în gânduri și în apusul care se…

Cine dracu se sprijină în sonerie? Irina lasă aspiratorul, oprește muzica, își aranjează halatul, strânge mai bine cordonul și deschide ușa de la intrare. Ușor cocoșată, într-un capot cu flori…

  Să-i spunem Adela, dacă într-adevăr așa se numea această păpușă deja bătrână. Tanti Nuți, de lângă noi, o păstrase ca pe rochia de nuntă. De fapt, nu asta am…

Într-o duminică l-am văzut pe Iisus era pe Batiștei, în fața covrigăriei, se uita cruciș, avea ochii de un albastru cerșetor dar eu mă grăbeam.   De ce n-am putut…

Pentru tata sunt prea slabă și pentru mamaia prea gheboasă pentru mătușa mea am fost cam proastă -deși frumoasă- iar pentru cealaltă mătușă am fost mai bună ca fata ei…

Morții umblă prin visele noastre până obosesc au palmele umflate și ochii plini de lacrimi morții și vorbesc o limbă străină, necunoscută, dar atât de frumoasă morții alteori ne invită…

Te-aș fi iubit, să știi… te-aș fi iubit cu patimă și dor și-aș fi îndurat orice, numai să fii.   Dar nu m-ai vrut, m-ai alungat! Tot ce ne-am spus…

Și eu nici măcar nu cred în lumea de azi, de mâine care ne umple viața cu minciuni în gumele de mestecat care îți fac dinții albi nu cred în…

Doamnă, v-am zis, nu vă faceți griji. Noi o ținem la frigider cât aveți nevoie. Cum îi cumpărați sicriu, ne anunțați și apoi decât o trimitem la morgă, la medico-legal.…

Toate începuturile sunt triste ne mint întotdeauna că va exista și-un mâine iar mâine că va fi mai bine mă feresc de începuturi ca de ploaie și mă uit la…

E 8 dimineața. O zi oribilă. Frig, vânt. Zăpadă murdară pe marginea trotuarelor. Băltoace pe jumătate înghețate. O zi în care n-ai ce face decât să te ascunzi undeva și…

Ochii tăi & lumina lor ca a condamnaților la moarte când primesc vestea că totuși vor mai trăi  

Chiar și când nu se întâmplă nimic te apropii de moarte.

Când îmi vorbești De infinituri doare, Venim mereu Ori prea devreme, Ori prea târziu, Mă vei ucide Într-o bună zi Cu zâmbetul pe buze, Te voi ucide Cu dexteritate de…

… Zlatan, perechea mea pierdută, plec de la tine pentru că te uiți la mine, dar nu mă mai vezi, plec de la tine pentru că mă auzi, dar nu…

În cartierul acela de oraș de provincie, Zota apăruse de vreo douăzeci de ani. Așa mi-a spus bunicul. Să fi fost ’78 când l-am văzut eu pentru prima oară. Venise…

Taximetristul Poftiți, domnișoară, urcați! Mai închideți ușa o dată, vă rog, să nu vă pierd pe drum, că atunci ce ne facem? Unde mergem? În Dorobanți? În Dorobanți mergem, stimată…

Renate plutește ca un abur pe lângă pereții albi pe care îi atinge din când în când, fără să vrea și fără să știe, ea nu pereții vrea să-i atingă,…

De ce nu dormi, iubito mă gândesc la Feodea Dostoievski copil, întemnițat din dragoste de tatăl său, medicul, într-o aripă a spitalului pentru săraci Mariinski ai grijă, Feodea, fii cuminte,…

Și după o vreme, iată, am aflat și ce este istoria oamenilor istoria oamenilor e o păpușă cu nume rusesc plină de singurătate într-o singurătate găsești o altă singurătate și…

Mai ții minte când legam mâinile morților cu ață și le mișcam eram păpușarii dracului   și Dumnezeu ne-a întors spatele de nu mai știam, după umeri, dacă râde și…

Pe 24 februarie, când rușii invadaseră, încă de la primele ore, teritoriul Ucrainei, Florinel Stan prăjea aripioare de pui în bucătăria restaurantului Majestic. Bodega – mai degrabă, era situată la…

Mențin cadența ritmului interior. Observ cum mi se țese forma de-a ajunge aici. Aș Fi din Sunt, iar din Idee prind Contur. Departe tac, aproape țip. Sunt gata să respir.…

La început, nu era nici urmă de pitic. Sau nu mai țin eu bine minte? De obicei, nu-mi place să-mi amintesc lucruri din copilărie. Și nu caut amintirile, ele vin…

  Și? Ce și? Și cum ai petrecut? Ce să petrec? Cum ce? Revelionul. Revelionul? Bine. Ai mâncat, ai băut? Da. Ce? Ce, ce? Ce-ai mâncat? Pizza Și? Și atât.…

Femeile slave cu ochii lor albaștri cu picioarele lor lungi cu gesturile lor îndrăznețe femeile slave, cu sânii mari bestii voluptoase și greu de stăpânit femei feroce, blondele fiare femeile…

Nu chiar tot timpul e futut sunt si ani în care e binișor anii aia când stai departe de oameni și-ți aduci aminte căcaturi de când erai viu prin ’08-’09…

Eram cândva un cactus maiestuos Ce mult a trecut de atunci Aveam țepi neînfricați Și toate animalele se fereau Să nu le rămână țepii mei în carne Cu uscăciune hrăneam…

Îmi e milă de poeți, cum merg ei cu sufletul pe afară printre muritori, prin noroi, prin mocirlă, printre curve și ticăloși și nimeni, nimic nu le poate șterge semnul…

Toate poeziile pe care le-am scris, precum și toate poeziile pe care le voi scrie, sunt versuri din aceeași carte, cartea timpului trecut, am douăzeci de ani și sunt bătrân…

Nu am nicio fotografie cu prietenii din copilărie, cu vecinii, cu aleea, cu orașul, doar poze de la serbările școlare sau singur în bancă, în spatele unui pupitru maro, lângă…

Prima dată când ajunsese aici, se gândea Gherasim, își dăduse seama că parizienii nu știu să fie fericiți. Beau vin și mănâncă melci și mereu trebuie să ajungă undeva, dar…

* Pe atunci oamenii încă puteau face dragoste într-un tramvai care se retrăgea încetișor la depou iarna, la căderea nopții și pe ultimul rând al cinematografului Europa și chiar în…

Gherasim rămase la Ghiță în gazdă, își căută de lucru și găsi, avea ce să zugrăvească, Parisul abia acum ieșea cu adevărat din război, îl ajută pe cizmar să se…

Zeii erau fericiți, muzele depravate, făceau de toate femeile casnice, bărbații antreprenori cu mustață aduceau de la turci gumă turbo ca să ne strice dinții și să fim fericiți, Vasile…

iar noi, copiii, așteptam să se plictisească ei, ca să ne bucurăm de acest paradis, dar până atunci rămâneam sălbatici și neîndoielnic mai eram și bolnavi, și nu doar de…

Mihail chiar se îmbolnăvise primul, încercase din toate puterile să-l țină pe Gherasim la distanță, dar bineînțeles că nu reuși. Acesta îi sărise în brațe și ceruse să de boteze…

Te visam deseori pe atunci și în visele mele aveai părul foarte lung fumai țigări cu tutun, mentolate tranșai porci într-o măcelărie alteori ascundeai cadavre la periferie iar în unele…

Curtea, ulița și mahalaua toată răsună de strigătele lor, bărbații au băut tărie și au băut prea mult, li se încordează mușchii și li se împleticesc limbile, dar picioarele încă…

Poza cu voi doi a căzut în timp ce încercai să agăți pe perete încă o instalație de Crăciun, asta doar ca să le faci pe plac fetelor care îți…

Se crapă de ziuă. Cerul se vede cenușiu prin fâșia de fereastră rămasă despuiată. Azi nu e o zi așa bună. Nici ieri n-a fost. Și nici în zilele din…

Se uită, înainte de toate, la sticlele de vin așezate în vitrina cu gheață de lângă masa noastră. Apoi mă ajută să mă dezbrac. Prima dată ghiozdanul, apoi fularul, haina…

Cad lacrimi înghețate, iar dansul lor fragil dezleagă Un vuiet mut, adânc, peste orașul părăsit de vlagă. Dorm umbrele la colțuri și fulgii de safir îngroașă De-a curmezișul pături din…

Atunci am aniversat altfel acel an. Aproape am atins apogeul albastrului. Adâncul apei. Algele ascunse.   Alteori, aripi ascuțite. Ambiție, alertă, atracție. Adolescenți. Aventuri. Artificii. Alfabetul atingerilor. Anatomii anonime. Așternuturi.…

Să te răsfețe astă dimineață, În așternut scrobit și foșnitor, Fiindu-ți eu, în vis, dulce nălucă, În patul tău cu perne mari și gol,   Îți vei înfige mâna cea…

Te-am ținut dintotdeauna în spate, de când te-ai născut, de când ți-am auzit primul strigăt și ți-am văzut fața zbârcită, de când ți-am zărit căpșorul lins de fire moi de…

O, sacră familie, În care nu se vorbește din casă Iar în casă nu se vorbește Că nu e nevoie. Tensiunea îmbibă pereții, Apretează cearceafurile, Face farfuriile să scârție de…

am treizeci și cinci de ani și de acum nu să mai fiu niciodată tânăr, nu o să mai aștept niciodată o fată într-o stație de tramvai, nu voi mai…

Prima dată te-am văzut la C-uri, te opriseși lângă zidul plin de igrasie, cel cu tencuiala căzută și cu cărămizile la vedere, fix în față la Popeasca, dacă ar fi…

Mă gândeam zilele astea că daca tot există un Dumnezeul al bețivilor ar trebui să existe și un paradis al bețivilor. Un spațiu separat în rai care să-i protejeze pe…

Mă uit în ochii tăi – copilul crede că inorogii sunt reali.   Când ai să-i mângâi, să îi atingi cu degete de gând. Ei nu merg încet. Aleargă. Nu în…

Din tăcerea, întunericul și din aburii de ceai care învăluiau bucătăria la amiază, Laura își construise, de una singură, un cocon. Și încă nu-l isprăvise. Încă îi mai era frig,…

… că mare lucru nu e de capul ei. De fapt, ca s-o spun pe-a dreaptă, nu e nimic de capul ei, dar zic, hai, să nu-mi fac păcate, să…

E o cafenea de cartier dintr-un oraș de provincie din Franța. Dar ar putea fi, la fel de bine, orice cafenea de cartier din orice oraș de provincie din lume.…

Prins în volieră,  Poetul a devenit pasăre, La margine de lac,  S-a trezit trestie, În deșert, s-a făcut  Nisip mișcător, Pe cer, s-a transformat  În nor ușor, Și, fiindcă uitase …

Inima se poate rupe.  Vasele de sânge se îmbolnăvesc și inima se rupe între cămăruțele ei. Multiple motive, din cauza neglijențelor si exceselor noastre. De alimentație, nemișcare, stres… Uneori, de prea…