Azi noapte m-am întâlnit cu liceanul cămașa nu-i era albă mă-sa era mult prea ocupată cu parastasele ei ea curăța icoane de acarieni el își lua cămașa în carouri suflecată…

1. Numele de Isabel vine de la nuanța isabella. Sunetele muzicuței, scoase din pieptul de stăpân, lovesc peste gură litoralul. Roibu atinge ușor cu coada fundul Isabelei, se rotește în…

Mă gândesc oare cum oamenii pot iubi alți oameni Dar nu se pot iubi pe ei. Cum pot să-și dedice ore, zile și chiar viața altora Dar pentru ei n-au…

La noi, în satul Stolniceni Prăjescu e plină vară vin ai mei cu trenul de nouă mama se schimbă din halat într-o rochie vaporoasă alege să nu mai meargă la…

Trebuie să-mi termin lucrarea. Bine, pentru asta trebuie mai întâi s-o încep. Dar cum? Cu ce? Nimeni nu stă de vorbă cu mine. Cum mă văd, cum îmi fac semn…

Iluminatul stradal arunca o limbă roșiatică pe tavanul dormitorului în care dormeau Mihai și Alexandra. Uneori, când vreo mașină trecea pe stradă în plină noapte, limba aceea roșiatică era dublată…

la magazinul “De dragul Inspirației” pe partea dreaptă avem morți neașteptate le-am pus la vedere că se dau greu nu le ia nimeni de bună voie, dar vânzătorul are training…

funcționează simplu, lasă-mă să-ți explic, așează-te leagă-te singur la ochi și ascultă-mi vocea prin lycra se văd umbrele aștepți să prindă viață ceva când începi să simți       …

Tranziția, însemnând în primul rând schimbare, de cutume, mentalități, limbaj a fost un spectacol grandios. Privită de la distanță, cu detașare, a fost un neîntrerupt bâlci, un circ delicios (cum…

Desigur, păpușarii sunt la rândul lor păpușile altora. Sătui, românii au fugit unde au văzut cu ochii. Depopularea teritoriului carpato-danubiano-pontic se vede și de pe lună. Ceea ce nu înseamnă…

Vor să rămână cum au fost, cu nășica și cuscrul, cu vărul și cumnatul, să bugetărească, să paraziteze statul, să trăiască în weekendul prelungit etern, să meargă la “relache” pe…

Gogu Janel stătea la etajul 2. Cam în dreptul meu, deasupra, cum ar veni. Avea apartament plătit de primărie; apartament mare, cu balcon rotund, cu balustradă și ferestre care începeau…

Oriunde te îndrepți de pe Calea Victoriei din București cale de o oră riști să treci prin evul mediu timpuriu și să sfârșești în comuna primitivă. Să ajungi acolo unde…

După 1990, lichele tot mai prospere, până România a devenit întru totul un Securistan, o colonie penitenciară în aer liber, închinată intereselor externe și, la interior, rămasă în grija acestor…

  M-am născut la începutul anilor 1980, în Republica Socialistă România. A trecut mult timp de atunci. România nu mai e republică socialistă, a devenit altceva: un univers post-industrial locuit…

Vorbele tale se vor deosebi întotdeauna de vorbele mele Pentru că ceștile din care ne bem cafeaua sunt diferite Numărul și gradul de prăjire al boabelor nu e niciodată constant.…

Ne-a fugărit toată viața Teama de abandon, mamă de parcă tu ai fi plecat deja de mult dar copiii încă nu vor să accepte asta. Ne-am ciocnit cu moartea de-a…

Schelele nu au fost montate de jos ȋn sus, etaj cu etaj, ci au coborât ȋn jurul blocului ȋntr-o singură bucată, ca o colivie. O vreme nu s-a mai ȋntâmplat…

Am visat. Azi noapte, de dimineață, sau poate chiar la prânz, deși e posibil să fi visat ieri sau alaltăieri, oricum nu contează când am visat, important e visul. Nu-mi…

De la distanță, Timișoara însemna pentru mine în primul rând Revoluția din decembrie 1989. Dovada că românii până la urmă au avut un moment de demnitate istorică și au ales,…

CAPITOLUL I. În prima parte În prima parte a acestei istorii, veți afla cum am ajuns aici. M-am născut în anul 1983 în Republica Socialistă România. Era să mă nasc…

*  În primăvara acestui an m-am întâlnit cu Bogdan Munteanu la o lectură publică la Cărturești Carusel, în București. Era un festival de proză scurtă: festivalul Short. Bogdan Munteanu a…

Avem mințile bolnave în moduri diferite eu și tu crinul cîmpului și pasărea cerului convergente doar la orizont. zenitul in Perseu provocați să ne luptăm cu creatori de pietre. lasă…

am putea să ne calculăm întinderile aripilor în năzuințe am putea să suportăm realitățile cu mai puțină grijă față de distrugere am putea să ne măsurăm respirația în clipit de…

Ies deseori să mă plimb prin hățișurile minții. Cu fiecare rătăcire prin exterior mai crește o rugă, o fugă de zmeură în jurul inimii mele dar mai mereu mă întorc…

Ți-am fost credincioasă Ca un copil la prima spovedanie Ca o biserică dărâmată În care mai intră doar turiștii să vadă cum era odată Atât ți-am fost de credincioasă, ca…

Sunt un folder plin cu visuri Cu planuri de studii Cu orarele facultăților de la Bordeaux si Pau Cu scrisori de recomandare despre Studenta fără de care profesorii nu pot…

Tristan și Isolda, Romeo și Julieta, Karenina și Vronski, un bărbat și o femeie – „și!” – de fiecare dată apărea câte un „și” care unea destinele a doi oameni,…

Ia uite, a trecut doamna Mini. Hai, te-am pupat, mergi pe drumul tău. Auzi, dar ți-am povestit ce am citit pe o coroană din asta funerară la un mort? “Drum…

Știu la ce te gândești. La ce mă gândesc, Buddha? Că arăt ca o balenă congelată. Hai, Buddha… Nu, nu. La asta te gândești. Nu e rușine, tătuțule, să arăți…

Buddha ținuse în tot acest timp degetul ridicat. Era semnul că e ocupat cu mine – vrea să vorbească. A lăsat degetul să i se prăbușească. Era semnul că trebuie…

  Și în toată această faună, Buddha-Cămătarul era încă mai personaj decât restul.   Și zi, așa. Băi, știi ce faci la întoarcere, da? Știu.   Căci știam ce urma…

Îl aveam și noi în redacție: un Casanova incurabil, își luase un nume care să îi dea un aer franțuzesc, purta chiar și bonetă. Își spunea Henri, deși îl chema…

Și eu mă simțeam întrucâtva poet și poate chiar era sau cel puțin așa îmi spuneau câțiva intimi.   Vorbeau urât poetașii noștri, dar unii scriau frumos, abuzau de comparații…

Iar oasele – când cresc – se sparg la capete, țac! fac, și-odată li se crapă marginea cum se crapă coaja de la ou, și asta nu e doar la…

Cât despre Zeus, nu mai avea nici bunul Dumnezeu ce să pieptene la el. Dar Zeus oricum se descurca. Era limpede că avea toate calitățile necesare în tranziția către ce…

Și mai era și Nae Belea, care vorbea doar în rime și dădea titluri care rămâneau în istoria de o zi a presei. Orice păcate omenești ar fi avut, toate…

  Aveam de toate, tot felul: hoți de casete audio din târg  de la Vitan, foști vânzători de covoare, unii abia coborâți din tren la Gara de Nord, de încă…

Iar fetele de la departamentul de cultură își astupau urechile, să nu audă așa orori.   În special Zenobia Dârdâlicea de la Zimnicele, o fată adorabilă, pe care o adusese…

Iluminatul stradal arunca o limbă roșiatică pe tavanul dormitorului în care dormeau Mihai și Alexandra. Uneori, când vreo mașină trecea pe stradă în plină noapte, limba aceea roșiatică era dublată…

Lui Buddha-Cămătarul îi plăcea să povestească și era curios. Era, așadar, numai bun să fie ziarist de presă scrisă. Ca majoritatea dintre noi îi disprețuia pe ziariștii de televiziune, pe…

Ca să fie cel mai bun ziarist din toată țara, trebuia doar să își învingă lenea, să-și dea jos haina grea a kilogramelor în plus și să pornească la drum.…

Iarna se întinde tăcută peste povestea vieții mele, o pagină albă după o altă pagină albă iar după ele încă una și încă una, albe toate, neatinse sau poate scrise…

Directoarea Manolea era toată un zâmbet, atât cât puteai fi un zâmbet în 1984. Chiar era 1984, nu e nicio paralelă cu cartea lui Orwell. Era 1984, orașul era monoindustrial,…

Ingrid renunțase de mult la terapia prin shopping. Multe din hârburile cumpărate ( avea până și un fel de tirbușon care scotea și ultima picătură din tubul de pastă de…

Lina venise din Basarabia. Pentru ea, Bucureștiul era o metropolă, era un oraș magic. Așa îl văzuse în urmă cu douăzeci de ani și așa continuase să îl vadă multă…

Marius se simți străbătut de nevoia de a lua o pauză. O pauză lungă, de un an de zile. O pauză de la viața sa, de corporatist, viață în care…

Ziua de 27 iunie a picat în anul 1883 într-o marți. Contele era superstițios. Credea că fiecare zi de marți are trei ceasuri rele. Se pomenise cu ideea asta vârâtă…

Fusese pierdut unde n-ar fi trebuit. Pe strada Sublocotenent Dima Cristescu, ȋntre Şoseaua Iancului şi Şoseaua Pantelimon. Alunecase din buzunarul gecii, se lovise de pragul maşinii şi căzuse pe trotuar.…

Dragostea și lacrimile au o vârstă a lor, adolescenții știu asta sau cel puțin știau pe vremea adolescenței mele, am iubit și-am plâns, poate nu neapărat în ordinea asta, iar…

Până și Sisif s-ar fi lăsat strivit de bolovanul lui Dar tu te încăpățânezi să mergi prin lume cu mine agățată în lanțuri de gleznă Și-mi construiești lume după lume…

Era o frizerie de cartier, la parterul unui bloc turn. Din stația de tramvai nu trebuia decât să traversezi și gata, deja se vedea, mare, inscripția Eugenia Beauty. Un salon…

Băiatul se trezi și ochii săi erau acum mai mari ca oricând înainte. Trebuie să plec la oraș, spuse, nu ca să îl audă cineva, ci pentru sine. Chiar trebuie…

Plâng și rȃd peste orașul cu vitralii, împrejmuit de faleză, l-am ridicat singură în 15 ani, nu am avut nevoie de ingineri și manageri renumiți, de bănci și bani, distrug…

O regăsi pe Corina la fel cum era în anul acela, foarte tânără și foarte frumoasă. Și totul se întâmplă la fel ca prima dată, se gândi că s-a trezit…

Pe masa de autopsii zăcea un trup tânăr. Legistul a oftat în timp ce își nota într-un dosar ce observa. Numărase deja 247 de răni cauzate cel mai probabil de…

Cea mai mare parte a timpului mi-o petrec întinsă pe-o parte, cu spatele la stradă și cu fața spre zid. Acolo unde piatra cenușie a clădirii se întâlnește cu trotuarul,…

  Și cât o căutam din priviri pe doamna Mini, m-a văzut Buddha-Cămătarul. Și el era imens. Un bărbat șchiop și îngrozitor de gras, care dădea bani cu camătă. Și…

Pe la zece ani, în împrejurări mai degrabă tragice, pe care preferam să nu mi le amintesc, dacă nu era neapărată nevoie, înțelesesem ceva ce lor părea că încă le…

1.maria nu mai e maria ȋși privește ca pe o jumǎtate de tȃrfǎ și asasinǎ sora. intrǎ ca nașǎ în bisericǎ. îmbrǎcatǎ ȋn rochia bălţatǎ. pentru oricine ar fi treimea…

Alexandru se agită prin garsonieră cuprins de teamă. Astăzi va primi o citație de la tribunal. Scrie pe un colț de hârtie numele apropiaților care au studii de drept. Taie…

Plecând de la biroul domnului Cernescu, am simțit o albină înțepându-mi inima: aveam să mor, era clar. Aveam să mor poate chiar în Basarabia, unde se născuse doamna Cernescu, mama,…

Domnul Cernescu era și el un mare fan al echipei naționale de fotbal a Braziliei. Îi venea ușor să-mi spună Júnior. De câte ori îmi spunea așa, simțeam că îmi…

Azi a venit din nou băiatul de hârtie. L-am văzut de la semafor. Aștepta pe partea cealaltă a străzii, fixându-mă cu privirea de parcă ar fi vrut să mă lipească…

Te văd în ochii de sticlă spartă Și mor înecată în propriile lacrimi când cioburile îmi ating pielea, Te văd cum te destrami precum hârtia Zi după zi, noapte după…

Soarele încă penetrează orașul sub frecușul și fonica mașinilor, briza instigă un fel de nuntă a naturii- sentiment trăit de îndrăgostiți, depresivi și artiști, frunzele și florile se deșiră din…

Am ieșit din Acvariu încă mai amețit și nu doar de la amintirea vinului franțuzesc al Ornellei. Am căutat-o pe doamna Mini din priviri, dar nu mi se arăta. Doamna…

Labirintul morții mă cheamă în miezul său, Și mă ridic din pântecele iubirii Urlând esența trecutului ce mă îneacă. Mă ridic la suprafață pământului Și văd furnicile carandu-și greutatea, Doar…

Trandafirii îi învăluie cadavrul – Un cavou de marmură și ochi întunecați, Plecați de pe această lume, Dureri amare și scrisori arse, Împotmolire în timp și spațiu, între note străine…

Învesmântată-n iarnă, mă îndrept Către lanul de safir din mijlocul furtunii – Locul lăuntric unde totul a început, Paradisul pierdut de îngerii căzuți, Durere adunata-n lacrimi sângerii…   Încheieturile-mi sunt…

Nu mă uit în oglinzi și chiar dacă m-aș uita, în ele n-aș vedea decât întuneric, iar dincolo de el știu că nu e nimic. Pentru că întunericul din oglinzi…

Un cetățean cu o splendidă căciulă de miel intră în scara blocului. E nenea Ursu. A venit de la țară și duce în brațe câteva sacoșe cu alimente, inclusiv o…

Trei bărbați stau la o masă dintr-o sufragerie, într-un apartament cu pregnant aspect comunist, deși pe perete vedem un calendar care ne anunță că ne aflăm în aprilie 1990. Un…

Dar Olea fusese importantă, îmi arătase drumuri noi către inima tinerelor femei, în vara aceea, la cabana Corbul din localitatea Bușteni, județul Prahova… Da, Olea chiar îmi lăsase o amintire…

& Pentru mine orașul acesta tot e Mașa ochii ei albaștri, poveștile ei din munți din Caucaz, picturile ei, absențele ei cărțile ei, nu mai avem Platon dar vă putem…

Take nu a pierdut niciodată vreun minut de somn gândindu-se dacă există Dumnezeu, dragoste adevărată sau viaţă după moarte. A presupus că există toate trei, drept care a agăţat o…

Pe obrajii albi ca zăpada Se scurg lacrimi reci ca ploaia Iar pe buzele ei sângerii Se-aștern șiroaie de-amintiri.   Privește-o și tot nu vei putea vedea prin câte a…

În urât sunt și părți frumoase, iar frumosul are și laturi urâte, după cum umbra are și lumină, iar lumina – umbră, ce banalități! am fost o fată banală, oare…

Nimeni n-a auzit până acum, din câte știu Ca pe acest pământ imens Să existe, ascuns într-un colț îndepărtat Un om fără regrete.   Regretele fac parte din noi Cum…

Oare cum ar arăta iubirea perfectă? Oare cum ar arăta viața fără durere? Oare cum ar arăta lumea fără griji? Oare cum ar arăta lumea ca fiind un joc de…

Te vedeam privind pe geamul cafenelei din colț Păreai trist, chiar dacă afară ningea frumos, ca-n povești De parcă nu erai prezent decât cu trupul, mintea fiind plecată departe. Părea…

Nu mă gândeam că la început de seară În prima zi de toamnă Voi cunoaște un om ca tine la care numai poeții visează.   Nu mă gândeam că doar…

1. Solo Ai creierul conectat cu al ei, îți cresc banii ca florile lungi și otrăvitoare, care vă împletesc trupul, în simbioză, o privești și construiești cabana de vacanță ascunsă…

,,Și tu crezi că iubirea mai există?” m-aud eu întrebându-l Iar el, privindu-mă cu ochii aceia albaștri ca safirul Îmi răspunde blând, având un zâmbet cald pe buzele-i rozalii: ,,Dacă…

Iar ea, degeaba se ducea la coafor și la cosmetică, degeaba își făcea rochii la croitoreasă și își cumpăra pantofi cu toc, după cum tot degeaba se plimba prin casă…

21 iulie Cât de puțin rămâne. Am trecut zilele trecute pe la cel mai bun prieten al meu pe acasă. El a murit. Biblioteca sa a ajuns la mine. Avea…

O cunosc pe această femeie. Traversează așa cum doarme. Singură. Grăbită. Întotdeauna tristă și visând că zboară. Am întâlnit-o în urmă cu douăzeci de ani. Era începutul verii, mirosea în…

La parter, patru muncitori patru muncitoare, opt copii la etajul întâi, doi cizmari, un croitor două muncitoare, noi, opt copii la etajul al doilea, tovarășul Emil tovarășul Emil practicase boxul…

La început, înainte de prima țigară înainte de vrăjitorul Petrache înainte de șahiști, de maeștrii orașului înainte de noi, de alei și de blocuri pitice înainte de nașterea timpului a…

La 39 de grade am decis să mă revolt. Să mă revolt împotriva oamenilor este ceva facil, la-ndemâna oricui. Oricine poate face o revoluție împotriva oamenilor; eu m-am decis să…

Părculețul din fața blocului era pustiu. Un singur copil se juca pe-acolo, în rest toți mâncau, dormeau sau pur și simplu stăteau cu părinții. Însă Roxana nu era chiar un…

Noaptea se lasă peste oraș încet, ca o boală. Vine dinspre munți, ocolește norii în care se mai zărește încă – portocaliu – apusul, se zbate între turlele bisericii și…

Îl operează pe tata o cataractă secundară mama a fost operată săptămâna trecută dacă amândoi vor orbi cine îi va purta prin lume cine mă va purta prin lume? tatăl…

Fii tu luna cea mare Pe un cer plin de stele căzătoare. Lasă-mă să te privesc cu dor Dor nebun, dor otrăvitor.   O speranță am tot avut Să fim…

Și uite iar mă prinde ora șapte privind pe geamul înnegrit de vreme Mă prinde cu gândul din nou la tine, la noi De fapt, mă prinde cu gândul la…

printre noi se plimbă tot felul de oameni străini iubitule corzi dezacordate italieni animale peisaje care devin tulburi în spatele trăsăturilor de lut le urmăresc culoarea și pare că se…

ar fi fost mai bine să știu   dacă aș fi știut să te iubesc n-ar mai fi fost nevoie să scriu toate cuvintele astea pe care oricum n-o să…

copile te poți odihni în respirație fii nesomnitor ca îngerii dar nu mai încerca să fii nemuritor   poftim un pui de pernă, prunc nu-ți mai vine odată vremea să…

Dintotdeauna mi-a plăcut cafeaua. De când am auzit-o învârtită cu lingurița în ceașca albastră a Ninetei. De când i-am văzut aburul ridicându-se în mansarda ei întunecată. Și de când am…

Doamna Mini era o secretară grozavă. I se spunea așa grație fustelor extrem de curajoase pe care le purtase cu cincisprezece ani în urmă, când ziarul nostru făcea primii pași,…