Încă mai pot merge opt sute de metri fără să scuip sânge în fața morții peste restul inutil de viață nimic nu e inutil, ăsta nu e un gând de…

Liviu era un tip de până în patruzeci de ani. Nimic din aspectul lui nu ieșea în evidență: avea un pic de burtă, un pic de chelie, vorbea răgușit de…

Deasupra mea nu era decât cerul, un cer care mi se întindea între pleoape ca o piele tânără, fără pete, fără riduri, fără cicatrici, un cer despre care n-aș ști…

  27. Dincolo de bloc, dincolo de pădure era uzina mecanică de armament ea era orizontul, nu se mai știe cine a făcut primul garaj, dar a fost zi și…

Sunt Adam care se întoarce în rai și găsește pomul cunoașterii tăiat chiar aici, în locul acesta, a mușcat Eva din măr chiar aici, în locul acesta, i-am furat gagica…

Cum ieși de pe Aleea Zorilor în bulevard cuvânt care s-a strecurat abuziv în locul acesta dai de o intersecție unde, în anul 1995, am văzut sfârșitul lumii, uzina trăgea…

Uite, chiar acolo, la etajul al treilea locuia Mariana, se povestea că avea puteri extraordinare femeia aceasta a intrat în fabrică de tânără și mereu când lucra vărsa lacrimi lacrimi…

Mă mutasem de puțină vreme, la începutul lunii martie, anul trecut, în apartamentul de pe strada Teilor, numărul opt. Fericit că, în sfârșit, aveam casa mea, am făcut primul lucru…

Adrian nu se putea gândi la altceva decât la meci. Putea România să învingă Anglia? Putea România să iasă din nou, pentru a treia oară consecutiv, din grupe la un…

Aveam un cireș sub fereastră. Când înflorea, mă aplecam peste pervaz, îmi făceam cu mâinile un fel de paravan în jurul ochilor, să nu văd nimic altceva decât ce încăpea…

Ilie era subțire și purta cioc. Adolescenții își dădeau coate și ziceau: ce cringe e ăsta, frate! Fetele însă îl plăceau pentru că îl găseau fragil și inofensiv. Și mai…

Începutul anilor 1930. Buzău, România. Cerul se întunecă și din cer se prăbușește un vultur imens. Un zăgan. Acesta cade în curtea unui cârciumi. Este iarnă, zăpadă. În curte stăteau…

Instalație participativă.   Mulțimea așteaptă să intre în sală.   Se strecoară un individ cu o valiză mare:   Doamnă/domnișoară/domnule/nene (depinde cine îi stă în drum), păi ce facem aici,…

Existau și oameni deștepți la noi pe alee de pildă, Corlaciu, despre care am auzit tot de la Pară că e deștept ca un evreu Corlaciu nu știam ce este…

Garsoniera   Și m-am trezit în garsonieră. Ca de atâtea ori. De câte ori? Nici nu mai știam și nici nu mai conta. Dormisem aici sute de nopți, mii de…

Noaptea nunții   Multă vreme adolescenții fuseseră nevoiți să se masturbeze doar din imaginație. Nu găseai materiale pornografice, fetele erau mai reținute, alte vremuri.   Nici nu e de mirare…

Am dus paharul la gură și am băut. Cafeaua era fierbinte și amară, iar mie nu-mi plăcuseră niciodată lucrurile amare. Amare erau medicamentele, amare erau lacrimile și tot amare erau…

Nu pot fi decât un foc de artificii. Nu vreau să fiu nici foc de tabără, nici o brichetă care scapără în noapte. Nu am nimic de oferit acelora care…

& Pentru ea mulți bărbați au sărit pe geam și-au tăiat venele, s-au invitat la dueluri au luat-o pe calea fără întoarcere a heroinei au intrat cu mașinile în stâlpi,…

Surprinzător e doar că domnul Lupu avea nevastă și doi copii băiat și fată, cum se cuvenea, și dintre toți tocmai pe el să îl prindem în uscătorie cum și-o…

Cătălin avea părul creț și se zvonea că știe limba engleză că a învățat-o singur, copiind de mână toate versurile îndrăgitului cantautor american Michael Jackson se povestea că știe să…

Aprilie neobișnuit. Atât am putut spune Când am văzut că afară ninge Și că vremea e schimbătoare Ca-ntr-o zi de iarnă târzie. Aprilie neobișnuit. Atât am putut spune Văzând oamenii…

Și e mai bine acum, că l-au omorât pe acela întrebarea se tot ridica, dar nu cunoștea și răspuns nimeni nu știa ce să zică, parcă era mai bine măcar…

O vreme am uitat de noaptea cu cioburi și artificii. Am uitat de vodca de pe trotuar. Am uitat de mine. Apoi, într-o dimineață, m-am trezit nu știu de ce,…

& Dacă măcar ai fi putut exista pe vremea când orașul era proaspăt și bărbații purtau haine de piele, măcar atunci dar tu nu exiști, tu nu ești învățătoare la…

& Ea avea un nas de împărăteasă adulmeca pericolele, slăbiciunile omenești maidanezii din Colentina ea avea ochii verzi, în ei strălucea focul iar în zori când focul se stingea din…

Am petrecut multe nopți Renegociind apropierea dintre mine și mine (ori distanța) Am călătorit până la capătul iubirii (era noapte Lampagii nu aprinseseră încă felinarele) Depășind greutatea admisă la bagajul…

                         “Rămâi pe cer, steaua mea, nu te prăbuși” Esenin                  …

Nu știu dacă mă auzi. Nu știu dacă mă înțelegi. Dar știu că are rost. Pentru mine are rost. Vreau să îți povestesc. Trebuie să îți povestesc. Nu știu cine…

  1. Prima țigară mi-a dat-o un pitic de circ era prin ’93, trecuse și sfârșitul lumii circarii se așezau întotdeauna la marginea orașului îmi plăcea să mă strecor lângă…

Nu știu de ce mă gândeam că era dimineață și de ce o dimineață de primăvară, ar fi putut să fie seară, după cum ar fi putut să fie orice…

Nu i-am văzut când au intrat în han. Stăteau cu spatele la mine, vedeam doar pălăriile cu boruri largi, de dimensiuni asemănătoare. Păreau că sunt sprijinite direct pe gât, capetele…

23:44 La radio se aude anunțul gârâit, ce încă mai cheamă tinerii la arme. Întâi au fost bărbații, până i-au terminat. De vreo doi ani îi tot cheamă pe tineri,…

  ZIUA I   Ar fi fost frumos ca Sabrina să mă trezească, să-mi dea un sărut sau cine știe, poate chiar ceva mai mult, dar nu era genul ei…

Nu știu dacă mă auzi. Nu știu dacă mă înțelegi. Dar știu că are rost. Pentru mine are rost. Vreau să îți povestesc. Trebuie să îți povestesc. Nu știu cine…

A cincea scrisoare către cei din viață – în special cei de acasă (care va fi cunoscută, mai simplu, sub numele de “A cincea”) Dragii mei, Sunt pe plajă, la…

1. Prima țigară mi-a dat-o un pitic de circ era prin ’93, trecuse și sfârșitul lumii circarii se așezau întotdeauna la marginea orașului îmi plăcea să mă strecor lângă taberele…

Ar fi trebuit să plec, dar n-am plecat. Am rămas pe saltea, rezemat de zidul clădirii și nici măcar nu-mi aduc aminte când mi-am dus genunchii la piept, când mi-am…

Sunt gras și inutil, poți să mă dai de-a dura Simt furie, tristețe, vere Ca dirigintele severe când ștrulubatic Le intră în ureche hulitul cuvânt pula Așa m-aș apuca de-o…

Era trecut bine de miezul nopții când doamna Kasia și-a ridicat ochii din calculator și a privit pe ferestrele înalte ale biroului său. În geamul ferestrelor nu își vedea decât…

Stă în fața oglinzii. Începe din creștet. Părul cărunt, dar încă nu alb, s-a mai rărit. Se vede, la o privire atentă, pielea capului. Mai departe, sub freză, e fruntea.…

Astă seară am avut cel mai ciudat vis. Aveam o sete de nestăvilit. Aș fi putut să beau un lac și tot nu m-aș fi săturat. Aș fi putut bea…

Astăzi vreau să vă vorbesc despre F, cel mai bun prieten al meu. Cel puțin așa era pe atunci. Am fost nedespărțiți începând din copilărie și până pe la nouăsprezece…

Salvatorii planetei Lina venise din Basarabia. Pentru ea, Bucureștiul era o metropolă, pentru ea, Bucureștiul era un oraș magic. Îl vedea aievea ca pe o pălărie, ca pe un joben…

Într-o lună trebuie să termin lucrarea. Într-o lună trebuie să termin școala. N-o să termin nimic. N-am scris nimic. O observ de câteva luni. O observ de la distanță, de…

& A mai fost cândva, desigur, Diana ea era fiica unei curve de pe vremuri, altă clasă frecventată doar de arabi, motiv pentru care i se spunea pe bună dreptate…

& Și într-o toamnă veche a murit și domnul Bălănică a murit în noaptea dintre ani, 1996-1997 apoi, nu peste mult, a murit și lumea întreagă era 1999 și ce…

Băiatul se trezi și ochii săi erau acum mai mari ca oricând înainte. Trebuie să plec la oraș, spuse, nu ca să îl audă cineva, ci pentru sine. Chiar trebuie…

A cincea scrisoare către cei din viață – în special cei de acasă (care va fi cunoscută, mai simplu, sub numele de “A cincea”) Dragii mei, Sunt pe plajă, la Marea…

1. Prima țigară mi-a dat-o un pitic de circ era prin ’93, trecuse sfârșitul lumii circarii se așezau întotdeauna la marginea orașului îmi plăcea să mă strecor lângă taberele lor…

BULGARI ANDREI CRĂCIUN Nu știu dacă mă auzi. Nu știu dacă mă înțelegi. Dar știu că are rost. Pentru mine are rost. Vreau să îți povestesc. Trebuie să îți povestesc.…

Era trecut de miezul nopții. Șahiștii plecaseră de mult zăngănindu-și sticlele goale; orașul tăcea învelit în somn. Dormeau stelele, zidurile, străzile. Până și șoarecii dormeau. Doar din parc se auzeau…

23 octombrie Oare cât îi vine curentul președintelui Iohannis la toate casele alea de neam prost, la toate casele alea prăduite? 22 octombrie Fiind profet în țara românească, l-am vestit…

31 decembrie Orașul Marseille are faima oarecum nemeritată de a fi orașul cu cei mai mulți hoți de buzunare pe metru pătrat din Europa, ceea ce nu pot spune că…

  9 mai Mă tem că în cazul nostru nu au fost niciodată interese mari la mijloc, ci interese mici, cu puțin muștar lângă.   6 mai Vestea bună e…

5 iulie O să fie frumos când, peste zece ani, vlahii, ca să aibă totuși alfabetizați în patrie, vor importa nepalezi, dar și bulgari. 4 iulie Idee de comedie vlahă:…

9 noiembrie Eu cred că dârele albe de pe cer sunt semnul că se pogoară Dănuț Andrușcă, salvatorul vlahilor. 8 noiembrie Chiar nu știu de ce, dar când îl aud…

– Te înșală, auzi vocea șoptită, dar cu un ton grav. – Nu te cred, tresări el când buzele ei aproape îi atinseseră lobul urechii. Se trase mai în spate…

N-aveam nevoie să mă întorc și nu trebuia să deschid ochii s-o văd, umbra venea din spate, știam asta, îi simțeam tăcerea înghețată lingându-mi tălpile, îi vedeam bezna prin pleoapele…

Să înflorești mereu ca o floare Ca un ghiocel după iarna cea lungă și zăpada cea mare Să nu permiți vântului, ploii sau chiar furtunilor necruțătoare Să-ți oprească a ta…

16 decembrie Misterul rămâne: cum de nu au reușit doi doctori atât de șarmanți și de competenți, doctorul Bode și doctorul Ciucă, să intre în grațiile Austriei… 15 decembrie Dacă…

23 februarie Am fost acasă la Radu Cosașu. A făcut un AVC, e internat la spital. Nu se știe dacă va supraviețui. Și eu am fost acolo, neputincios, când a…

23 aprilie Ultima supraviețuire Sunt cele mai grele cuvinte pe care le-am scris vreodată: Radu Cosașu a murit. Cu Radu Cosașu îmi moare cel mai bun prieten, cel mai bun…

27 mai Ar fi firesc pentru vlahi să închidă toate școlile pentru totdeauna, să aibă și copiii timp pentru weekendul prelungit etern. 26 mai “Premierul Ciucă le-a scris elevilor”. Nu…

Nea Matei s-a prăbușit oftând pe bancă. Era îmbrăcat prea gros. S-a desfăcut la geacă și apoi la haină, lăsându-și gâtul păros în văzul lumii. A fost foarte surescitat când…

Zilele se duceau una după alta fără ca eu să observ ceva din trecerea lor, nu știam nici când răsărea soarele și nici când se întuneca afară, nu simțeam când…

29 iunie Iohannis a ajuns președinte peste Vlahii cu un vocabular de zece cuvinte, și alea citite (greu) de pe foaie. Nouă ani mai târziu mai are un vocabular de…

23 iulie Patruzeci de ani, la Genova. Măcar atât. Sfârșitul e atât de aproape. 17 iulie În mai puțin de o săptămână, dacă mai trăiesc, împlinesc patruzeci de ani. Ce…

  21 august Multe detest în secolul XXI. De exemplu, insuportabilul obicei al unor indivizi să îi pozeze pe alți indivizi la orice formă de ieșire socială. De ce? Ca…

Nu e deloc rușine să faci, mamaie, șopti atunci în barbă Dar totuși răspicat, bătrâna doamnă prinzându-mă la labă Căci toți avem aceleași secrete, ascunzișuri Am fost și eu domnișoară,…

24 septembrie Mi-am amintit că am dat acum mai mulți ani un interviu și nu știu dacă a mai apărut sau nu, că s-a speriat doamna care îl lua de…

Ce trist, cumplit destin au pulile de moși Cu ochiul stins, bătrâne, cocoșate, privind de-a pururi spre galoși Ne îndreptăm și noi acolo, cu burtă și chelie, bărbatul în zadar…

Mă gândisem de multe ori cum o să fie când n-o să mai fie, cum o să plâng în hohote și-o să-mi smulg părul din cap, cum o să dorm…

Într-o piscină am gustat pentru prima oară moartea. Aveam cinci ani. Tata mă înscrisese la un club de înot de stat pe care el însuși îl frecventase și, mai impresionant,…

Ceasul de la mână îmi indică ora 8. Abia am reușit să prind o cană de cafea de dimineață. O să o beau în biroul meu micuț, de doi metri…

Stăteau cu toți așezați pe scaune de grădină de plastic, la masa tot de plastic, sub umbrela mare de soare care purta sigla unei mărci de bere. Să fi fost…

31 octombrie Nu am mai plecat din capitala românilor de câteva săptămâni. Mă simt cuprins de dezgust la fiecare pas. Peste tot doar o spoială de cultură, mofturi, aroganță, ignoranță,…

16 noiembrie Cât de puțini oameni au reușit să ajungă până la ei înșiși. O omenire de rătăciți.   15 noiembrie Scriu tot mai mult ceva ce într-o zi ar…

Când se trezi, bărbatul văzu în calendarul de deasupra patului că e anul 2003, începutul secolului. Se trezi în vechea sa cameră, în apartamentul părinților săi dintr-un oraș de provincie,…

M-au găsit a doua zi, la vreo douăzeci de kilometri de oraș, pe malul unuia dintre lacurile din zonă. Un bărbat care se ducea de la pescuit s-a împiedicat de…

29 decembrie Marcel de la Buzău a primit de la Tudose de la Brăila o pisicuță să facă vlahii cu ea. 28 decembrie Măcar atât: nu m-a mai prins anul…

14 februarie Scriu, scriu, scriu. Toate se leagă, parcă abia am deschis ochii către literatură, ceea ce e foarte probabil să fie adevărat. Când nu scriu, citesc. Slavă zeilor, citesc…

30 martie Nu te mai înțelegi cu vlahii și weekendul lor prelungit etern. Deja sunt la modul: nu e cu adevărat weekend prelungit dacă nu e din regiunea rrromânească Prelungirea…

O să te lase, graso, o să vezi, ce să caute unul ca el cu o umflată ca tine? butoiule, obezo, nesătulo, du-te să bagi în tine, să te-ndopi, că…

30 mai Eu, fiind antic, având latinii la bază, știu că gusturile nu se dispută, nu se discută, că e pierdere de vreme. Propun să-și vadă fiecare de gustul propriu,…

29 iunie În definitiv la ce ne trebuie agricultură dacă avem bancuri cu oi? 28 iunie Veste bună din țară: l-au condamnat pe Onilă de la Huși. Opt anișori. E…

6 iulie Ronaldo. Cum renunță cineva care a ajuns unde a ajuns tocmai pentru că n-a renunțat? Cristiano e astăzi, mai degrabă, o problemă filosofică. 5 iulie Am fost la…

Absența ta începe să dea roade, simt deja cum mă transform într-un incub cu aromă de tutun și cireșe negre. Voi veni la tine chiar în noaptea aceasta mă voi…

În singurătate nu intra niciodată singur În singurătate trebuie să intri doar de mână cu îngerul sau cu iubirea adormită. Singur nu intri decât în infern.    

În castron erau de toate – cartofi, carne, tulpini de țelină, mazăre, morcovi, varză – o amestecătură care nu conta, mâncam și tăceam, și oricum, ce și cui aș fi…

În singurătate se intră doar anesteziat ca-n sala de operație.   În singurătate se intră sedat ca-n iubire.   Altfel riști să ratezi ca prostul șansa de a fi fericit.…

În singurătate se intră exact ca într-o țară străină după un zbor cu avionul de 12 ore.   Până te dezmeticești până îți dai seama unde ești și de ce…

17august A apărut până la urmă cartea lui Ciucă? O fi doar cu bastonașe, cum am tot sperat? 16 august Degeaba zic vlahii că n-a făcut Iohannis România Educată când…

30 septembrie Ziua lui A. Varșovia. 29 septembrie Dar dacă Apocalipsa își dorește mai mult victoria?   28 septembrie S-au duelat plăvanul cu faraonul și a pierdut, cu ordin de…

30 octombrie Nouă ani de la “Colectiv”. Niciun spital nou pentru marii arși. Niciun spital nou. Valahíe integrală. 29 octombrie E inexplicabil cum un savant ca tov. gen. dr. plag.…

Nu cred că oamenii sunt speciali. Unii au trăsături speciale, dar nimeni nu e în esență diferit de toți ceilalți. Este valabil, firește, și pentru mine. Nu sunt absolut deloc…

Înaintam cu pași mici alături de zeci de alți oameni care, ca și mine înaintau tot cu pași mici, ezitanți, ne loveam unii de alții, ne atingeam umerii, coatele, șoldurile…

–   Poți s-o opreşti. N-ajută. –   Lasă-o așa, pe fundal. N-are ce să facă rău. Dar o schimb dacă nu-ți place. Găsim una care să ne ajute. –…

— Dezbracă-te! Silvia îl privește uimită, speriată chiar. — Ce vrei să spui, Arcadii? — Ce am spus! Silvia râde. El se înfurie și mai tare. Are nările mari, de…

Silueta despicată a pomului domnea pe cerul mov al iernii. Ramurile dezgolite erau mângâiate de lumina difuză a lunii pline cocoțată în vârf precum steaua de pe bradul de Crăciun,…