Pe 7 noiembrie 1978 s-a născut, în sudul Londrei (unde altundeva?!), Rio Ferdinand, fostul mare fundaș al lui Man. United și, uneori (înainte de Capello), căpitan al naționalei Angliei. Pentru…

Dar Pufi avea mulți îngeri și-i ura pe toți din tot sufletul, azi era cu unul, mâine cu altul și poimâine cu al treilea, înger după înger treceau prin casa…

Eufrosina a închis ochii într-o vineri spre seară, taman când, ca de obicei, urma să înceapă ritualul pastilelor, întâi, cea de colesterol, pe la șapte, apoi, pe la opt, pastila…

În momentul în care am pășit în anticariat mi-am amintit instantaneu de Emma. O întâlnisem în circumstanțe de o natură cu totul și cu totul aparte în București. Ea era…

Ana privește pe geam. Poate fi ceva mai trist de atât? Să fii deja tristă și să-l citești pe Kafka. Sigur, sunt multe tristeți, dar tristețea fiecăruia e clar mai…

Mulți ani mai târziu am înțeles că Gabo nu era un talent de neînțeles. M-am întâlnit cu literatura sa când aveam mai puțin de douăzeci de ani – a fost…

Trebuie s-o prind în viață și să-i aduc cireșe. Nimic nu i-a plăcut pe lumea asta mai mult decât cireșele. Să mai trăiască cât zbor eu peste mări și țări,…

– Ssst, Pufi… nu face niciun zgomot. – De ce? Doar Ava nu mai e. – Nu mai e, dar asta nu înseamnă că nu e nimeni în casă. –…

Aproape panică   Panica a pus stăpânire pe trandafirii Din curtea de vizavi- Și i-a transformat În oameni răi: Fără urmă de zâmbet Fără strop de lumină Fără chip conturat:…

Dor   Încerc să privesc dincolo de răsărit În speranța ca o să descopăr o lume nouă Și neatinsă. Curată. Dar acum apune soarele Și simt ca mai sunt miliarde…

Pagini   Număr pagini albe, pagini goale Așezate pe fundalul unei vieți încă inexistente Număr pagini fragile și transparente Care și-au făcut loc pe masa din sufragerie Și care respiră…

Urmăresc zgomotele. Trec din bucătărie în dormitor, apoi în baie. Aș putea spune că trag cu urechea, dar n-am nevoie. Plafonul este subțire, nu trebuie să-mi ciulesc urechile ca un…

Nu mai urmăream de mulți ani actualitatea politică, așa că nu l-am recunoscut imediat, deși ar fi trebuit. Noul ministru al Muncii: Alexe Stănescu. El era. Purta ochelari cu o…

Intrarea se făcea prin spate, pe străduța pietruită care lega două rânduri lungi de case. Portița din fier forjat scârțâia ascuțit la cea mai ușoară atingere. Apoi, țipătul scurt se…

Așa au făcut, cum au spus, au continuat să vină la Ava cu toate că ea nu mai era, uneori se strângeau mai multe, dar de cele mai multe ori…

Sfârșitul de noiembrie al anului curent mă prinse alergând prin orașul București după volumul al VI‐lea din operele lui Radu Cosașu. Urma să recitesc Pe vremea când nu mă gândeam…

Mai țineți minte ce făceați pe 14 noiembrie 2001, seara? Sunt zile care au puterea să împartă lumea înainte și după. Sunt zile care au puterea apocaliptică simbolică a Hiroshimei…

Cele două femei aveau același nume: Mariana. Dar între ele era, totuși, o diferență de optsprezece ani, așa că n-a mirat pe nimeni când și-au spus una alteia Prima și…

Nu i-am văzut pe Di Stefano, pe Puskas, pe Pelé, pe Cruyff, pe Best, dar i-am văzut pe Maradona, pe Baggio, pe Ronaldinho, pe Ronaldo, pe Messi, pe Zlatan, pe…

Pe 18 aprilie 1945 s-a întâmplat un lucru minunat pentru fotbalul românesc. Baronul Francisc Neuman a fondat, la Arad, clubul de fotbal UTA. Baronul avea doar treizeci și cinci de…

Ea se află în vizită la niște prieteni. A văzut! Deși ei habar nu au că ea a văzut când el nu s-a spălat pe mâini. A venit dinspre baie,…

În West Bank, porţile între care se joacă fotbalul copilăriei sunt ridicate din cauciucuri sparte. Nu joacă deloc bine aceşti copii, dar joacă. Sunt într-o tabără de refugiaţi, nu departe…

  – Nu mare lucru. Și orice-ar face, oamenii tot o să fure. – Aia e… Mai aduce și el niște var. – Și nisip. – Și pietre. – Pietre…

(lui Nikos Kazantzakis) Nu mă tem și nu sper, sunt liber Nu sper și nu disper, sunt liber Nu am și nici nu vreau, sunt liber Nu știu și nici…

Ce am învățat de la Marco van Basten în 1988, în 2002 și în 2014. Pe Marco van Basten nici nu îl cheamă Marco. Îl cheamă Marcel. De la Proust…

Mâine, la treizeci de ani de la cea mai mare performanță a echipei naționale de fotbal, cea mai iubită generație joacă pentru ultima oară împreună. Generația de aur se retrage…

De la 1 martie intră în cinematografe filmul despre povestea generației de aur (n.r. – acum e pe Netflix) la care am lucrat în ultimul an, scriind scenariul și nu…

Un suporter belgian a privit pentru ultima dată un meci de fotbal. Și era ceva în ochii lui – ceva ce pe toți ne așteaptă. Toate câte ni se întâmplă…

poate că Ava s-a trezit când a răsărit soarele, s-a ridicat, s-a sprijinit de perete și a închis ușa, se făcuse frig, o durea capul și când s-a aplecat să…

Singur, în fața oglinzii, noapte pe instagram am văzut-o pe Laura are patruzeci și cinci de ani va fi în curând, dacă nu e deja la menopauză, arăta ca o…

Cuvinte pe care nu le-am mai folosit din copilărie: dozator și nunceag din tinerețe: spread și speck de când ai plecat: te iubesc

Dumnezeu există și e poet și poezia sa e trecută la adormiți pe zidurile orașului Napoli Giuseppe D’Angiolo Annuziata Picirillo Carmine Gargiulo Silvana Cacace Maria Milana Antonio Morvillo toți au…

Cartea care reunește volumele de nuvele „Armata de cavalerie” și „Povestiri din Odessa” (traducere și note de Victor Kernbach) a fost publicată la editura Polirom în anul 2012. Scumpe domnule…

Cartea „Către un zeu necunoscut” (traducere din limba engleză și note de Ioana Oprica) a fost publicată la editura Polirom în anul 2018. Scumpe domnule John Steinbeck, vă scriu din…

Este o noapte călduță de septembrie. Aș mai fi zăbovit, dar e deja prea târziu. Ajung cu greu în fața scării. Felinarul luminează strâmb. Mă împiedic de o bordură. Citesc…

– Eu n-am înțeles. – Ce? – A cui e povestea. – Păi a spus: a tuturor. – A tuturor oamenilor? – Nu. A femeilor. Doar a femeilor. S-a lăsat…

„Jurnalul unui bătrân nebun”, traducere din limba japoneză și note de Magda Ciubăncan, a apărut la editura Polirom în 2016. Scumpe domnule Junichiro Tanizaki, prezint impardonabile lacune în chestiunea literaturii…

Semnele furtunii. Umbrele se leagănă pe asfalt ca niște limbi vii, dar nu se ating. Calc pe câte una și conturul meu se pierde prin ele. E vineri seara și…

Când se întâmplă asta, sunt atât de indignată, încât sunt gata să mă și mut în altă țară, de felul meu dornică din totdeauna să rămân aici.  Aș merge acolo…

Am ajuns să văd lucruri pe care nu am crezut că voi trăi să le văd. Am văzut că este contestată valoarea fotbalistului Zidane. Domnule, o fi fost bun, dar…

Romanul „Iată-mă” a fost publicat la Editura Humanitas Fiction, în 2017. Scumpe domnule Foer, mă aflu în ingrata situație de a vă mărturisi că v-am ocolit în mod deliberat ani…

Cartea Luna și focurile (traducere din limba italiană de Florin Chirițescu) a fost publicată în „Biblioteca Polirom“ în anul 2016. Domnule Pavese, vă scriu pentru că și eu m-am întors,…

                                                                                                  «Avere la testa fra le nuvole è comodissimo, permette di incontrare solo gente che sa volare.» (Alda Merini)   Când îl adusese pe lume, cu țipete prelungi și…

Cartea Bestiar, de Julio Cortázar (traducere de Tudora Șandru Mehedinți) a fost publicată la Polirom în anul 2009. Scumpe domnule Cortázar, de fiecare dată e la fel: când se apropie…

Nea Nicky era cineva în oraș. Se făcuse cunoscut prin tăria pumnului, stătuse optsprezece ani la pușcărie, în două reprize, prima dată șapte ani, a doua oară unsprezece ani, pentru…

În marginea volumului de nuvele “Păsările se duc să moară în Peru”, traducere din limba franceză de Doru Mareș. Cartea a fost publicată la editura Humanitas fiction în anul 2023.…

În marginea cărții “Gabriel García Márquez. O viață”, de Gerald Martin, editura Litera, 2020. Traducerea din limba engleză: Alexandru Macovei.   Dragă domnule Gerald Martin, v-am citit cartea despre viața…

În marginea cărților Momente și schițe & Teatru, publicate la editura Cartier. Scumpe domnule Caragiale, Nene Iancule, Nene, vino-ncoace să te pup!   Cum ai văzut dumneata monstruos, cum ai…

În marginea cărții Amintiri din copilărie și alte povestiri, publicată la editura Cartier. Scumpe domnule Ion Creangă, sper că îmi veți îngădui să vă vorbesc deschis.   Cred că sunteți…

Mă întărâtă profund fobia, alergia pe care văd că o au unii tineri, dar și unii mai puțin tineri, față de muncă. Între definiția din DEX, conform căreia munca ar…

           ANDREI                       Încep prin a vă spune  că nu sunt de acord să vorbesc eu…

De la o vreme se adunau semnele că Imperiul Otoman e omul bolnav al Europei, măcar că nu era în Europa decât pe jumătate. Avusese dreptate Matei să îi tot…

Și Matei chiar i-a găsit om. Numele său era Veștea și era buzoian. Un buzoian bonom, cu un început onorabil de burtă și un început la fel de onorabil de…

Când principele Carol a descălecat pentru a șaptea oară, doctorul Sammer avu presentimentul unui naufragiu, inima i se strânse într-un punct dureros și se temu că o boală de lume…

Așa, se făcea că era într-o zi regele dac Decebal în Dacia. Mergea pe jos pentru că străinii ne furaseră toate alea, începând cu fabrica Dacia. Și cum mergea regele…

  23 august Nu multă lume știe că, de fapt, Brâncuși a zis: am plecat și v-am lăsat proști, m-am întors și v-am găsit și mai proști, dar mâncând cornulețe…

Ieri am mers mult prin oraș încântându-mă de limba română. Am luat ceva de la La Mămuca. Pentru prima dată în viață am măncat și o prepeliță, socotind că e…

Un zgomot asurzitor îmi explodează în urechi când mă lovesc de suprafața rece, toată lumea se transformă într-un haos lichid și întunecat, iar apa mă înghite într-o clipă.   Deschid…

„Fiecare dintre noi este vinovat pentru toți și pentru toate, în fața tuturor.” (Dostoievski, Frații Karamazov)   Sunt mulți ani de când îl văd din mașină, în drum spre oraș,…

Rebeca m-a părăsit acum trei săptămâni. Sau poate patru? Nici nu mai știu. Sunt un dobitoc, un bădăran beat, cu un pahar de tărie uitat în mâna dreaptă, de la…

Prin mintea mea se plimbă adesea gânduri care nu mai dor, dar care, când somnul pune stăpânire pe mintea obosită, într-un haos ordonat adună ușor amintiri și vise care-ți lasă…

Unde nu e ploaie, nu sunt flori, așa că varsă-ți lacrimile pe pieptul meu. Vom crește acolo câmpul de lavandă, iar când vei râde sau zâmbi ușor, voi rupe o…

Nu pedalam către sfârșit, în labirintul proaspăt ud de ploaia de cuvinte, ce vrea a scrie un început cu doi purtați în reverie.   O vorbă caldă îmi topea un…

A atinge nu se învață, se simte, se gustă și se plânge de dor.   Căldura pielii nu e bătută decât de moarte, iar trăirea e posibilă doar prin tine.…

31 iulie Înspăimântător de prost se scrie în limba română azi. Teribile labele în cerc. Trebuie să rămân cât mai departe. Mereu, departe. Mult nu mai poate fi până la…

30 iunie Tragem ponoasele că nu l-au pus pe Iohannis la NATO…   29 iunie Dacă aș trăi doar din scârba pe care mi-o provoacă “lumea editorială” vlahă aș avea…

31 mai Cum devine schimbarea pentru mine: nici înainte de auriferizarea culturală de la Vlahii, pe vremea iluminaților, n-am avut vreo carte tradusă de la bugetul vlah, coane Fănică, dar…

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva… cât timp se face pâinea prăjită. Norii sunt grei ca niște saci cu nisip, pe care îi și văd, de altfel, cărați de…

De când bunica mea și-a pierdut mințile îmi povestește cum în liceu tata a lăsat grea o fată, nu e, mamaie, tata era cu mama încă de atunci, eh, era,…

Câteodată mi se întoarce sufletul se întâmplă de obicei când văd un meci de fotbal și redevin copil am iar șase ani, trăiesc pe Aleea Zorilor și viitorul chiar ar…

Dar sângele nu e de ajuns, păpușo, ai fi avut nevoie de brațe puternice și pumni tari, de sprâncene pe care să le strângi lângă nas, și de gură cu…

Cineva a mai adus la poartă un câine. Este mare, alb și lățos și are și un PET de plastic legat de coadă cu o sârmă. Faptul că oamenii își…

În primăvară a murit la nouăzeci și doi de ani bunicul meu, bunicul Vasile când mori la nouăzeci și doi de ani lumea zice eh, bine că a trăit atât…

te uiți la pielea mea fină de bătrână care se întinde la nesfârșit eu mă uit la tălpile tale uscate care au mers lângă ale mele vară de vară prin…

viața mea e ca o iarnă comunistă una dintre cele mai grele din anii șaizeci fără brad, fără parfum de damă   în viața asta infimă și ticsită de dureri…

ceva din răsărit cade pe cearșaful șifonat un guguștiuc cântă într-o lacrimă   încă nu e război dar e singurătate încă nu e foamete dar aud elicoptere în micul meu…

Eram un visător prins în lanțurile ochilor tăi verzi și așa mă duceai prin lume, sclav al tuturor capriciilor nimic nu pot spune împotriva ta, nimic nu poate spune nimeni…

foarte târziu în viața asta am dat și eu prima muie aveam douăzeci și unu de ani sau ceva și ea era studentă la medicină ceea ce a fost bine,…

Nimic nu vindecă mai bine decât atingerea umană acestea au fost ultimele cuvinte ale lui Bobby Fischer și tot acestea sunt și ultimele mele cuvinte în poemul acesta în care…

Dă-mi voie să-ți povestesc despre întunericul fantastic din anii aceia, nicio lumină nu urca pe cerul orașului slalomam printre câini fără stăpân alergam către tine, către tine la bulevard, de…

– Căcat. – Poftim!? – Tu mi-ai reproșat că aș fi spus despre tine că ai mănâncat rahat, ceea ce nu este adevărat. Eu am folosit cuvântul ,,căcat”. – Incredibil!…

Nu pot fi decât un foc de artificii. Nu vreau să fiu nici foc de tabără, nici o brichetă care scapără în noapte. Nu am nimic de oferit acelora care…

De ce i-am omorât, întrebi doctore, bine, îți voi spune de ce i-am omorât, deși mie nu-mi folosește la nimic, oricum aici voi rămâne până la sfârșitul vieții, și nici…

  Leanca, spre deosebire de ceilalți oameni din sat, care simțeau că nu aveau încotro, părea mulțumită de noua organizare a pământului în Colectiv. Nu-și punea prea multe probleme existențiale.…

Puiu se privi mai mult decât de obicei în oglindă. Era o oglindă la fel ca toate celelalte. Toate erau pe atunci la fel, în oraș, în județ și în…

Au existat ani pe pământ în care oamenii puteau respira și stratul de ozon ne proteja existau bunul-simț public și oamenii mari îi protejau pe cei aflați la început de…

Mergeam să bem, să bem, să bem și beam, și beam, și beam până cântam ca Eminem eram tineri, Doamne, și existam, existam a fost demult, a trecut înainte de…

S-a declarat iar carantină. Mi-am petrecut ziua pe balcon. I-am văzut cum împrejmuiesc locul. Ridică bariere. Mi-e frică. Încerc să mă calmez. Pun o mână tremurândă peste cealaltă. Mă strâng…

E clar că nu am dormit bine. Mi-e foame. Beau apă. Deschid dulapul. Au mai rămas doar trei ținute: sport, casual și de înmormântare. Le combin. Pe sub costumul negru,…

și dacă nu te voi găsi mâinile mele nu vor mai avea rost   am să devin roua de pe morminte cântecul întoarcerii din țările calde strugurele care nu se…

se poate   dragostea mea e un trup greu abandonat pe plajă uneori mă gândesc dacă cineva se va opri să îl picteze ori să-l întrebe dacă se va lăsa…

tu ești rece ca un ghețar, dragostea mea ca sărutul lui dumnezeu pentru lumea care tocmai a murit   aproape îmi amintești de privirea acelor poeți ascunși în coperți gri…

Să fi avut opt ani sau poate mai puțin când capul meu se afla așezat pe pernă într-o deznădejde fără margini, o deznădejde care părea atunci să fie singurul sens…

Tu nu știi ce s-a întâmplat pe pământ între 1854 și 1891 tu nu știi, dar atunci a trăit Rimbaud tu nu știi ce înseamnă corabia beată și nici sedentarii…

După vârsta de trei ani eu nu am stat la țară, la bunici nici la cei români, nici la cei bulgari nu am înnoptat mai mult de două nopți nici…

Tata e un bărbat adevărat a fost căsătorit toată viața cu o singură femeie, mama mea și-a îngrijit mama, bunica mea și-a bărbierit în fiecare dimineață obrajii a făcut totul…

Sau poate chiar a fost, cine mai știe? în mintea ta n-a rămas decât apusul și un călăreț care s-a apropiat dintr-odată – de unde venea? unde se ducea? dar…

Astăzi, într-un azil de bătrâni bunica mea Maria împlinește optzeci și șapte de ani ea e ultima, ultima mea legătură cu singurul lucru care contează în viața unui om, trecutul,…

Deseori mă gândesc la timpurile de altădată, la comunism, la peste patruzeci de ani în urmă, când un lucru aparent neînsemnat putea deveni o avuție fără preț pentru niște trupuri…

ceea ce bărbații nu prea știu și nici nu mai au de unde să afle e cum să fii un continent abia descoperit ei sunt exploratorii, dar fiorul continentului însuși…