Dor
Încerc să privesc dincolo de răsărit
În speranța ca o să descopăr o lume nouă
Și neatinsă. Curată.
Dar acum apune soarele
Și simt ca mai sunt miliarde de secunde moarte
Până ce totul se va întâmpla:
Până când voi fi mângâiată de cel mai frumos cuvânt-
Dor
Și de cel mai blând sunet-
Liniștea.
Răsăritul și apusul sunt două lumi contradictorii
Imperfecte și impure
Dar mai curate decât cel mai murdar loc de pe pământ-
Sufletul cuprins de singurătate, neputința
Și mult dor.
Halucinație
Spui ca îți place viața
Dar uiți s-o trăiești
Să râzi, să cazi, să observi nuanțe inexistente
Care te fac să o iei mereu de la capăt
Și să plângi
Ținându-te de mână
Singur. Tu. Pe tine.
Spui că ai găsit capătul curcubeului
Dar te minți singur
Imaginându-ți ca așa vei iubi mai mult
Mai intens, mai abitir
Dar sfârșești făcând același lucru din nou și din nou:
Plângând-
Cu lacrimi amare de fericire.
Te superi și nu înțelegi viața
Dar te consolează un singur prim și uriaș gând:
Acela ca nici viața nu te înțelege pe tine.
Îți imaginezi ca există prinți și prințese
Și ca ei vor deveni oameni mari
Care să-ți rezolve problemele
Adică să te facă să râzi
Sau măcar să zâmbești timid
Dar uiți că pe planeta pe care temperatura
Se măsoară în grade Celsius sau Kevin
Acest lucru este imposibil:
Nu există tărâm fermecat
Nu există prinți și prințese
La fel cum există doar zâmbete impure-
O halucinație perfect translucidă:
Viața.
Abstractizare
Pătrunzător ți-e gândul
Care încearcă cu disperare să pună stăpânire pe fire
Și să te transforme
Din întuneric în lumină
Din pasiune în dorință
Din Tine în tine.
Dar nu accepți
Pentru ca întunericul tău e mai valoros
Decât toată lumina ochilor de pe Terra:
El te stăpânește
El îți dictează
El te schimbă
Din ființa rațională
Într-o mare de abstract fără strop de început
Pentru ca abstractul e însuși irațional
Gol și rece
Mai pustiu decât trupul tău
Stăpânit de o lumină vicleană
Care înseamnă întuneric la pătrat.
Clopot
Mă orbește sunetul vibrațiilor
Vocilor din interiorul meu
Le observ în fiecare zi tot mai aproape
Deși aș vrea să mă prefac invizibilă
Incapabilă și imposibil de distras:
Apasă clanța de la bucătărie
Și îmi inunda spațiul personal-
Schimbă apa florilor
O întreabă pe mama dacă e bine
Deschid ferestrele și trag aer în piept
Mă înlocuiesc pe mine și nimeni nu observă asta:
Smulg câte o petală din trandafirul
Ce mi acoperă inima
Ca un clopot imens
Și ajung să îl lase gol
Să îmi distrugă spațiul emoțiilor
Care era roșu și vibra de dorința de a-mi aduce viața
În fiecare celulă
Și apoi de a mă păstra în viața
Ieri, azi, mâine
Dar nu totdeauna:
Pentru ca acum toate petalele sunt pe jos
Iar eu sunt doar o respirație.
Înainte să mă nasc
Înainte să mă nasc
Credeam că lumea e o invazie
De voci, de chemări, de dorințe
Care trebuie neapărat împlinite
Pentru ca altfel ceva e greșit
Iar oamenii se tem de greșeli
Mai ceva ca de moarte.
Înainte să mă nasc
Credeam că viața e o pagină
Dintr-o carte într-o limbă necunoscută
Un fel de mesaj imposibil de înțeles
Un amalgam de litere din care e vizibilă
Doar pagina:
O cifră, două
Sau trei-dacă ești norocos fără să-ți dai seama.
Înainte să mă nasc credeam ca universul
Ne cunoaște numele fiecăruia
Ca ni se subordonează
Că noi controlăm fiecare mișcare a norilor
Și fiecare răsărit și apus de soare
Dar am constatat ca oricum le dirijăm
Chiar și dacă nu vrem asta.
Înainte să mă nasc credeam ca viața
E o strângere de mână
Dintre doi oameni necunoscuți
Dar care își zâmbesc și par apropiați:
Dintre dorința, neputința
Și puțin mai mult entuziasm.
Fără
Fără să simțim
Ne stingem
Picătură cu picătură
Vibrație cu vibrație
Urmă cu urmă.
Tot fără să simțim
Devenim alții:
Încercăm să iubim de la zero
Ca și când am scrie primul cuvânt
Într-un caiet nou
Cu un stilou neatins
Dar lângă aceeași mamă.
Fără să simțim căpătăm noi sclipiri
Dar nu în ochi
Nici în suflet
Ci în profunzimea rațiunii noastre
Care decide că nu ne-a cunoscut niciodată
Și care vrea să ne înlocuiască
Cu cel inițial
Puțin iubit și prea uitat
Dar comun, cunoscut și familiar.
Operații
Trei vieți
Linie, curbă, semicerc
Bătăi de inimi și sume de respirații
Viteze de închidere și deschidere
A ochilor și a minții
Diferențe de iubiri neînțelese
Și ore întregi petrecute în supermarket
Măsuri diferite de rochii
Și tot atâtea perechi de pantofi
Cu care se calcă pe inimă
Pentru a o readuce la tăcere
La supunere și la puțin mai mult-
viață.
Trei istorii fără fir narativ
Doar înșiruiri de cuvinte
Fără sens
Dar cu explicații între paranteze pătrate
Excluderi de acolade și de linii de pauză
Pentru că viața e cea mai puternică
Grăitoare
Și răsunătoare prăpastie-
O pauză.
